Timișoara, după 30 de ani
Timișoara, after 30 years
Anul acesta decorul de Crăciun din Timișoara va fi unul deosebit, credem
noi, având în vedere că se împlinesc 30 de ani de la izbucnirea revoltei anticomuniste
din 1989. Tocmai de aceea miercuri, 18 decembrie 2019, mergem în centrul
cultural al Banatului.
Ajungem în municipiul de pe Bega în orele după-amiezii. În curând se va
întuneca și luminițele decorative vor inunda orașul. Este momentul pe care vrem
să-l surprindem. Pentru început ne oprim în piața Unirii. Intrarea în centrul
pieței este împodobită cu perdele luminoase. În mijloc licăresc luminițele unui
pom de Crăciun... din metal. Lângă el se ridică statuia Sfintei Treimi. Aici
este liniște. Clădirile care închid piața au iluminare arhitecturală de efect.
Iese în evidență fațada catedralei romano-catolice (domul), o construcție
reprezentativă pentru stilul baroc, finalizată în anul 1774. Întreaga piață a
fost renovată, ea fiind acoperită cu piatră cubică și spații verzi.
Ne deplasăm puțin mai spre sud și ajungem în piața Libertății. Atmosfera
de aici este mult mai animată. Clădirile din jur sunt îmbrăcate cu decoruri
luminoase de Crăciun, proiectate de câteva aparate amplasate în centrul pieței.
Nu putea să lipsească nici Moș Crăciun, sub forma unei marionete uriașe.
Atracția principală de aici se pare că este patinoarul. În luminile
feerice de sărbătoare și revărsarea melodioasă a cântecelor tinerii și copiii
(dar nu numai) alunecă ușor cu patinele pe gheață. Din când în când mai cade
cineva, dar... și asta face parte din viață! Cei mai mici se distrează cu
trenulețul care șuieră și se învârte în cerc. Moș Crăciun (de data aceasta în
carne și oase!) are și el aici căsuța lui unde îi așteaptă pe copii.
Intrăm pe scurta, dar cocheta stradă Alba Iulia. Din dreapta ne salută un om de zăpadă mare
și luminat, dar artificial. Nu avem zăpadă! În stânga 5 tineri îmbrăcați în
costume de Moș Crăciun cântă colinde la instrumente. Ne oprim să ascultăm
sunetele magnifice care ies din trompete, trombon, tubă și corn.
Dinspre piața Victoriei vine un val de oameni scandând ceva. Băieții cu
instrumentele se opresc din cântat. Din fericire, nu sunt oameni revoltați și
furioși, cum a fost în 1989. Sunt suporterii echipei de fotbal care cântă și ne
urează în felul lor ”Crăciun Fericit!”.
Suntem acum în piața Victoriei (fosta piața Operei). Lângă noi este
clădirea Operei, iar în partea opusă se vede catedrala mitropolitană ortodoxă. În
fața Operei este întinsă o cupolă luminoasă formată din instalații electrice,
un fel de baldachin, sub care oamenii se plimbă în voie. Pe jos sunt așezate o
mulțime de lumânări în amintirea zilelor sângeroase din decembrie 1989.
Pe o scenă ridicată în apropiere un grup de tineri interpretează colinde
în mai multe limbi. Doar suntem în Timișoara, un oraș care nu-și dezminte
caracterul cosmopolit. Ne oprim și ascultăm cu încântare vocile cristaline ce
răsună în aerul rece.
De o parte și alta a pieței stau înșiruite căsuțele din lemn, unde
comercianții își etalează produsele: îmbrăcăminte de iarnă, căciuli, mănuși,
ciorapi de lână, decorațiuni de Crăciun, dar și munte delicatese culinare, care
atrag vizitatorii. Aerul este îmbibat cu aroma vinului fiert cu scorțișoară. Copiii
sunt bucuroși că se pot plimba printre decorațiunile uriașe și luminate.
Traversăm drumul și ne apropiem de treptele catedralei. O mulțime de
lumânări ard în memoria tinerilor și copiilor care au murit sau au fost răniți
chiar aici, exact cu 30 de ani în urmă, la 18 decembrie 1989. Oare ce fel de om
(dacă poate fi numit om!) este cel care a dat ordinul de tragere și ce fel de
oameni sunt cei care au executat un astfel de ordin și au tras?! Pășim cu grijă
printre lumânări și ne oprim la ușa catedralei. În mijloc este așezată o
coroană de flori și o crăciuniță.
Revenim în piața Victoriei și ne oprim în dreapta Operei, unde sunt
amplasate câteva tarabe foarte atrăgătoare pentru gurmanzi. Sunt oferite spre
vânzare mai ales produse din carne de porc: tot felul de cârnați, șuncă,
jumări, slănină, salam de casă... Dar, să nu uităm de cumpătare! Altfel,
medicii ar avea prea mult de lucru, iar noi am avea prea mult de suferit. În
curând va fi ora 22 și asta ne determină să ne retragem la mașină și să plecăm
acasă.
Colinde cântate în piețe, luminițe, decorațiuni, tarabe cu tot felul de
produse, târguri de Crăciun și mai ales libertatea de a ne exprima și de a
alege... Toate acestea nu ar fi fost posibile fără curajul și jertfa celor care
s-au ridicat la Timișoara în decembrie 1989. Să nu uităm niciodată acest lucru!
De aceea Timișoara merită tot respectul nostru!
