O sâmbătă la mănăstirea Radna și ruinele cetății Șiria - A Saturday at the Radna monastery and the ruins of the Șiria fortress
O sâmbătă la mănăstirea Radna și ruinele cetății Șiria
A Saturday at the Radna monastery and the ruins of the Șiria fortress
Sâmbătă dis-de-dimineață, în 10 aprilie 2021, plecăm din comuna Gârnic
cu un grup de tineri veseli și voioși cu intenția de a ajunge la mănăstirea
Radna din județul Arad. La ora 6, când ne întâlnim la pensiunea de la capătul
se sus a comunei, încă este întuneric. Trebuie să ne întoarcem până la ora 22,
pentru că după această oră umblă pe drum un anumit virus și n-am vrea să ne
întâlnim cu el (așa se zvonește)!!!
Suntem împărțiți în 5 autoturisme. În afară de tinerii din Gârnic
participă și câțiva din satul Sfânta Elena, iar la Moldova Nouă ni se mai
alătură o fată de la Eibenthal. Suntem însoțiți și de o învățătoare din
Republica Cehă care își desfășoară activitatea aici din toamna anului 2020.
Înaintăm pe șoseaua DN 57 prin Oravița, iar de la Moravița ne înscriem
pe șoseaua DN 59 (E 70), care ne duce spre Timișoara. Traversăm municipiul de
pe Bega de la sud spre nord pentru a ieși la drumul D J691. După circa 60 de km
de la ieșirea din Timișoara ajungem la Lipova. Trecem podul întins peste râul
Mureș, cotim la dreapta și oprim în fața bisericii romano-catolice și
complexului mănăstiresc de la Radna.
Ne dezmorțim și pornim spre clădirea impunătoare a bisericii cu două
turnuri înălțate până la 67 m. Lăcașul de cult este deschis, iar înăuntru
domnește o liniște deplină. Acesta este un loc de pelerinaj marian cunoscut și
îndrăgit în Banat, dar și peste hotare. Anual vin aici pelerini și simpli
turiști, unii pentru primenire sufletească, alții doar din curiozitate. Cea mai
mare afluență de pelerini se înregistrează în jurul datei de 15 august și 8
septembrie.
Noi am venit însă acum, când locul este mai degajat, ca să ne putem
mișca în voie și pentru a vedea și cunoaște mai pe îndelete acest adevărat loc
de întâlnire al oamenilor de diferite naționalități și religii. Intrăm în
biserică, admirăm tot ce este în jurul nostru și fotografiem. De altfel,
biserica și întreaga mănăstire din apropiere au fost renovate cu fonduri
europene între anii 2013-2015. Tocmai de aceea am vrut să venim aici, să vedem
cum arată totul acum, după renovare, pentru că unii dintre noi nu sunt aici chiar
pentru prima dată.
În scurt timp apare în biserică și un ghid care ne poftește în bănci și
ne spune câteva cuvinte despre acest loc de pelerinaj. Prima capelă a fost
ridicată pe dealul din Radna în jurul anului 1520 și a fost îngrijită de
călugării franciscani. În 1668 capela primește în dar o icoană tipărită pe
hârtie pe care este reprezentată Sfânta Fecioară Maria cu Pruncul Isus în
brațe. Aceasta este icoana miraculoasă păstrată într-o ramă de argint deasupra
altarului principal și cinstită până în zilele noastre.
În 1723 se construiește o biserică, iar în 1727 începe edificarea
mănăstirii. Între 1756-1767 se construiește o nouă biserică, cea de dinainte
fiind deja neîncăpătoare. Aceasta este biserica care a rămas în picioare până
azi. Din anul 2003 nu mai sunt aici călugări franciscani, locul de pelerinaj
fiind în grija unui preot din dieceza de Timișoara.
După o fotografie de grup urcăm în coridoarele de la nivelele
superioare, unde pereții sunt acoperiți cu tot felul de icoane. Acestea au fost
donate de-a lungul timpului de oameni care au scăpat teferi din diferite
accidente, care s-au vindecat în mod miraculos... Cele mai multe dintre ele au
pe ele numele persoanelor în cauză și data evenimentului la care se referă.
Ieșim în curtea interioară a mănăstirii, unde totul este renovat și
aranjat foarte frumos. Ți-e mai mare dragul să stai aici! Apoi ne îndreptăm în
spatele bisericii, unde se întind în zig-zag pe deal în sus micile capele cu
cele 14 icoane ce formează devoțiunea Calea crucii. Este o devoțiune cunoscută mai
ales în lumea catolică, dar am văzut așa ceva și la mănăstirea ortodoxă
Hodoș-Bodrog din județul Arad.
Ne luăm rămas-bun de la acest loc special și pornim spre Băile Lipova. Ne
oprim puțin la un izvor de apă minerală naturală. Ne potolim setea cu această
apă venită din măruntaiele pământului. După cum observăm, nu este chiar pe
placul tuturor datorită mirosului specific pe care îl degajă! Dar... se poate
bea, are și efecte benefice asupra sănătății.
A venit vremea să ne așezăm undeva și să ne refacem forțele. Unde oare
am putea s-o facem? Ieșim din orășelul Lipova, trecem din nou podul peste Mureș
și virăm la stânga de data aceasta. Rulăm pe șoseaua DN 7 (E 68) aflată pe
malul drept al Mureșului, în direcția municipiului Arad. De la Păuliș însă
ieșim în dreapta pe drumul județean 708 B. Suntem acum pe circuitul turistic
”Drumul vinului“ care începe la Păuliș și se întinde până în orașul Pâncota și
delimitează latura vestică a munților Zarand.
Noi însă n-am venit acum să degustăm vinurile. Străbatem pe rând
localitățile Miniș, Ghioroc, Cuvin, Covăsânț și ne oprim tocmai la Șiria. De ce
chiar aici?! Pentru că vrem să urcăm la ruinele cetății Șiria, un loc excelent
de belvedere (vezi articolul Peste Muntele Găina, spre iezerul Ighiel).
Pornim în sus pe drumul îngust și șerpuit, dar asfaltat, care se întinde
pe o distanță de aproape 3 km. Există însă și cărare mai abruptă care scurtează
traseul și iese direct sub ruinele cetății. Sus oprim în parcare, ne luăm
merindele și continuăm să mergem la pas spre cetate. Având în vedere că este
sâmbătă, sunt aici destule autoturisme și turiști, dar nu putem spune că este
chiar înghesuială.
În cele din urmă avem parte de o pauză. Locul este amenajat foarte bine:
sunt foișoare cu mese și bănci, coșuri de gunoi și chiar grătare. Fiecare își
caută un loc și se așază la masă.
Este un loc foarte atrăgător și potrivit pentru relaxare în aer liber. Doar
vântul se cam înfoaie și ne strică puțin frezele! La circa 100 m de noi se
profilează zidurile fostei cetăți medievale.
După ce ne împrospătăm forțele, ne îndreptăm spre ruinele cetății. Ar fi
cam mult s-o numim cetate, pentru că în realitate sunt doar rămășițe și ruine. Cetatea
a fost ridicată în 3 etape în secolul al XIII-lea pe un deal, la circa 500 m
altitudine. Între 1450-1500 cetatea s-a aflat sub stăpânirea lui Matei Corvin,
iar din 1461 până în 1464 este în posesia familiei Báthory. În 1514 cetatea
este cucerită de Gheorghe Doja, dar la mijlocul sec. al XVI-lea se află în
mâinile otomanilor.
Între 1599-1600 în cetate staționează garnizoana lui Mihai Viteazul. Din
1607 până în 1693 este din nou sub stăpânirea otomanilor. Cetatea rămâne
aproape întreagă până în 1784, când este distrusă de trupele habsburgice. Dacă
ar putea vorbi aceste ziduri!
Ne plimbăm printre ruine și admirăm imaginile din jurul nostru. Pe panta
dealului se vede o bucată din drumul pe care am urcat. Jos, la vest, deslușim
clar geometria comunei Șiria (locul natal al lui Ioan Slavici), urmată spre
nord-vest de localitatea Galșa. Spre nord se întinde orașul Pâncota. Într-adevăr,
poziția cetății este strategică, de aici putându-se observa orice mișcare.
Nu ne mai rămâne timp ca să ajungem și la ruinele cetății Șoimoș de pe
valea Mureșului. În aceste condiții coborâm de pe deal, ne întoarcem până la
Ghioroc, iar de acolo ieșim la Sâmbăteni. La ieșire din Arad ne înscriem pe
autostrada A 1 pentru a putea înainta mai repede. De la Timișoara urmăm același
drum pe care am venit, prin Oravița și Moldova Nouă până la Gârnic. Pe
întuneric am plecat, pe întuneric venim!
Am vizitat azi două obiective de excepție din județul Arad: mănăstirea
catolică de la Radna, un adevărat magnet pentru oamenii credincioși (și nu
numai!) și ruinele cetății Șiria, un loc încărcat de istorie și un punct de
belvedere și relaxare. A fost o zi plină și binecuvântată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu