Un circuit la început de mai
A circuit early May
Trebuie să fim toţi liberi de 1 mai? Trebuie
să dăm buzna cu toţii la mare de 1 mai? Eu zic că nu, pentru că mă simt mult
mai bine în mijlocul naturii, unde nu se aude decât cântecul păsărilor şi
clipocitul apei. Astfel pot să mă reculeg mai bine, pot să-mi refac forţele
fizice şi spirituale şi pot să mă distrez. Eu cred că adevărata distracţie nu
are nimic de-a face cu muzica dată la mixim, cu perdele groase de fum de ţigară
şi altele asemenea. Cântecul păsărilor întoarse de pe alte meleaguri şi
bucuroase de venirea primăverii, trezirea la viaţă a naturii care părea moartă,
explozia de culori care încep să împodobească pajiştile, susurul apelor care
vin de pe înălţimi şi se alimentează din topirea zăpezii... toate acestea sunt
cel mai bun motiv de distracţie şi relaxare.
Pentru a avea parte de toate aceste
binefaceri trupeşti şi sufleteşti, în dimineaţa zilei de vineri, 3 mai 2013, plecăm
într-un circuit. Înaintăm în direcţia Caransebeş până trecem de comuna Brebu şi
ieşim de pe şosea spre dreapta pe un drum pietruit, în direcţia localităţii
Apadia. Înainte de a ajunge însă la Apadia, deviem puţin încă o dată spre
dreapta, unde se văd câteva case şi unde ne conduce un drum îngust, dar
asfaltat. Nu vedem nici o tablă la intrare în localitate, motiv pentru care nu
ştim cum se cheamă localitatea cu pricina. Nici pe harta noastră nu figurează. Abia
seara, când ajungem acasă, aflăm de pe
Google Earth că localitatea se cheamă Valeadeni. Trecem pe lângă biserică şi ne
urcăm apoi în vârful unui deal. De aici, unde tronează o cruce de lemn, admirăm împrejurimile. Ne continuăm apoi
drumul prin Apadia, Delineşti şi Ohabiţa până ajungem la Rugi. Toate aceste
localităţi sunt lipsite însă de tabla care să indice denumirea. Dacă nu urmărim
harta, atunci nici nu ştim în ce
localitate ne aflăm. Trecem pe lângă mai
multe turme de oi cu miei, mai mari sau mai mici, care-şi aşteaptă clienţii,
având în vedere că se apropie Paştele ortodox. După ce coborâm în Rugi, traversăm
satul şi în comuna Păltiniş ieşim din nou la şoseaua care duce spre Caransebeş.
De la Caransebeş trecem prin Buchin şi apoi, ca
să fie mai palpitant, traversăm podul peste Timiş şi ajungem la Petroşniţa. De
aici înaintăm pe malul stâng al Timişului prin localitatea Bucoşniţa până ajungem la Slatina Timiş. Pe traseu stăm cu
ochii pe căpiţele cu fân şi lucernă, aliniate pe câmp la uscat. De asemenea, tragem
cu ochiul şi la vârfurile Ţarcului şi urmărim aşezările de la poalele muntelui,
aflate pe partea stângă a şoselei DN 6 (E 70) ce duce la Orşova. De la Slatina
Timiş vrem să mergem pe valea Slatinei pentru a urca la staţiunea Trei Ape. Oprim
lângă un om, într-o mică intersecţie, care ne înmânează o sticlă de bere
„Timişoreana” de 2,5 l şi câţiva bănuţi. De fapt, berea nu este pentru noi,
oricât de ademenitoare ni se pare sticla în arşiţa amiezii. Omul ne roagă să
ducem sticla şi restul de bani unui paznic de utilaje grele, aflat undeva mai
sus pe valea Slatinei. De la ultima noastră trecere pe aici, care s-a petrecut
cu câţiva ani în urmă, vedem că drumul a fost lărgit, nivelat, s-a făcut zid de
sprijin şi s-au montat parapeţi. Deci, e adevărat! Se mai şi lucrează pe aici!
Urmează ca drumul să fie asfaltat şi astfel accesul timişenilor şi nu numai
spre Semenic să fie mai facil pe aici. Înaintăm uşurel pe vale în sus ca să nu
ridicăm atâta praf după noi şi predăm sticla şi restul de bani paznicului
moleşit de căldură. Omul este plăcut surprins de sticla de bere rece care a
venit la el şi se retrage cu ea la umbră.
În jurul orei 13 ajungem sus. Aici suntem
întâmpinaţi de un vânt destul de nervos, dar nu ne prea sinchisim de el. Poposim
la umbră pentru a lua o gustare. Aruncăm o privire spre munţii Ţarcului, cu vârfurile
încă albe. Scrutăm cu privirea şi valea spre care ne îndreptăm, unde se află
localitatea Brebu Nou şi lacul Trei Ape. Lacul are o denumire sugestivă, având
în vedere că este alimentat de 3 cursuri de apă: Brebu, Semenic şi Grădişte. Tot
din acest lac însă se formează râul Timiş care se scurge spre valea Timişului,
de unde noi tocmai am urcat. În apropiere de Brebu Nou ne scăldăm privirile în
lacul liniştit, încărcat de reflexiile cerului şi ale vegetaţiei înconjurătoare.
Trecem peste un podeţ ce taie coada de sus a lacului şi suntem pe un drum
desfundat, cu lacul în dreapta noastră. Urcăm pe jos o pantă abruptă şi ajungem
în vârful unui deal decorat cu 3 cruci, probabil rămase de la nemţii catolici
care au locuit aici. Ne plimbăm pe coama dealului. Pe o parte admirăm vârfurile
Ţarcului, iar pe partea cealaltă ne delectăm cu imaginea lacului aflat sub noi,
precum şi cu casele din Brebu Nou şi, în depărtare, cele din Gărâna.
În circuitul nostru de astăzi nu intră
staţiunea Semenic. Prin urmare, trecem prin pasul Prislop şi începem coborârea
spre Văliug. La barajul de la Văliug facem o scurtă oprire, ne urcăm la punctul
de pornire al telescaunului spre Semenic, ne spălăm ochii cu priveliştea din
vale şi mergem mai departe. Dar, încă nu vrem să mergem acasă. De la sensul
giratoriu aflat în comuna Văliug mergem drept înainte pentru a ajunge la un alt
lac. În jurul orei 16 ajungem la un ochi de apă de culoarea smaraldului. Este
lacul Breazova, mai izolat şi mai greu accesibil decât lacul Văliug. Suntem aici pentru prima dată. Peisajul este
neaşteptat de frumos. Coborâm până la luciul apei şi ne delectăm privirile cu
această bijuterie înconjurată de pădure. Aflăm de la un om cu vacile că drumul
care duce pe aici până la lacul Secu nu este practicabil pentru maşini. În
consecinţă, ne întoarcem până la sensul giratoriu de la Văliug şi ne îndreptăm
spre Reşiţa. Nu însă înainte de a face un ultim popas la ieşirea din comună,
unde mai luăm o gustare şi vedem câteva ATV-uri care coboară din pădure.
A fost un circuit destul de solicitant, dar plăcut.
De-a lungul traseului am admirat forţa de renaştere a naturii, o imagine
grăitoare a renaşterii noastre sufleteşti, o oglindă a renaşterii noastre umane.
Natura se reinventează în fiecare primăvară. Noi, oamenii, de ce n-am putea s-o
facem?
3 martie 2013
Cosmina-Daniela-Vlasta M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu