Narcise, ruine medievale şi un ochi de apă - Daffodils, medieval ruins and an eye water

Narcise, ruine medievale şi un ochi de apă

Daffodils, medieval ruins and an eye water

 

   Primăvara se înregistrează cea mai mare „explozie florală”. Fiindcă chiar suntem într-un asemenea anotimp, adică într-o zi de sâmbătă, 27 aprilie 2013, plecăm între orele dimineţii şi ale amiezii să căutăm narcisele sălbatice de la Zerveşti. Satul Zerveşti se află pe şoseaua ce leagă municipiul Caransebeş de staţiunea montană Muntele Mic. În faţa bisericii din Zerveşti cerem lămuriri de la un cetăţean care mătură de zor. Suntem îndrumaţi spre un drum lateral (spre dreapta cum venim dinspre Caransebeş), trecem podul de peste râul Sebeş şi imediat după ieşirea din sat, după câteva sute de metri, suntem anunţaţi de un înscris aflat pe o tablă că intrăm pe teritoriul celor 40 de hectare ale Rezervaţiei Naturale Fâneaţa cu Narcise. Abandonăm maşina şi ne continuăm periplul de primăvară pe jos. Nu ne pare însă rău, chiar dacă razele soarelui devin tot mai apăsătoare. Mersul pe jos este sănătos, chiar dacă este şi obositor. Trecem pe lângă un ţăran care-şi ară ogorul  cu calul său şi urcăm domol spre un deal parţial împădurit. Deocamdată n-am zărit nici o narcisă. În schimb suntem asaltaţi de albastrul florilor de nu-mă-uita.

   Ajungem în vârful unui deal unde, pe o mirişte curăţată de foc, vedem prima narcisă înflorită şi o mulţime de boboci pregătiţi să se desfacă în zilele următoare. Între timp apare de undeva şi un ATV huruitor şi ne întrebăm cum de unii oameni sănătoşi nu sunt dispuşi să facă măcar câţiva paşi pe jos, într-un decor atât de frumos. Ne învârtim puţin pe platoul din vârful dealului şi când vrem să ne întoarcem în sat, la umbra păduricii tinere observăm cum se leagănă în bătaia uşoară a vântului o mulţime de corole albe cu 6 petale. Sunt multe narcise înflorite, chiar dacă perioada de vârf a înfloririi încă n-a sosit. Suntem cam la 3 km de sat. Jos, la şosea, se vede panorama satului Zerveşti, iar în stânga, în depărtare, se vede şi o parte din municipiul Caransebeş. Începem să fotografiem florile timide şi delicate plecate cu capul în jos. Sunt şi o grămadă de boboci care se vor deschide în câteva zile. Suntem perturbaţi puţin de o motocicletă de teren, dar ne vedem mai departe de treaba noastră. La plecare suntem ajunşi din urmă de doi copii cu o bicicletă şi un coş plin de narcise proaspăt culese. Coborâm de pe deal pe un alt drum şi din când în când admirăm în depărare vârfurile încă ninse ale Ţarcului. La maşină suntem întâmpinaţi de un patruped simpatic, un câine, cu care împărţim gustarea noastră.

   Mergem mai departe până în comuna Turnu Ruieni, unde avem de gând să ne căţărăm pe deal până la ruinele turnului medieval. L-am privit de multe ori când eram în trecere, dar niciodată n-am urcat până acolo. Încercăm să găsim o cale de acces spre panta dealului care ne-ar duce spre turn, dar peste tot dăm de livezi înconjurate de garduri. Ne luăm după un marcaj turistic, ajungem însă la un gard şi ne întoarcem. O apucăm prin albia unui pârâu, dar tot la un gard ajungem. De data asta nu ne mai întoarcem, ci ne strecurăm prin gard şi ne continuăm ascensiunea spre turn. Traversăm o livadă destul de îmbătrânită şi din nou suntem nevoiţi să trecem printr-un gard viu pentru a ieşi pe povârnişul dealului. Ne oprim şi privim în jos. În stânga se vede localitatea Borlova, de unde începe urcuşul spre Muntele Mic. În faţa noastră este comuna Turnu Ruieni, iar în dreapta, în depărtare, se vede satul Zerveşti şi ochiul de apă de lângă sat. Ultima parte a urcuşului este destul de abruptă. Poteca pare mai degrabă o albie secată a şuvoaielor care vin la vale în timpul ploilor. În sfârşit, ajungem sus şi ne oprim în faţa ruinelor. Suntem în vârful dealului Stârminiţa (420 m). Înălţimea actuală a turnului depăşeşte 12 m. Turnul a fost ridicat la mijlocul secolului al XIV-lea şi conform celei mai plauzibile ipoteze este opera strămoşilor familiei cneziale Mâtnic. Turnul a fost înconjurat de un şanţ de apărare. Înconjurăm turnul, ne înepărtăm puţin de el şi scrutăm în zare partea nord-vestică a Ţarcului. Bate un vânt destul de aprig, dar peisajul este desprins parcă dintr-o poveste. Într-un târziu începem coborârea. Suntem însă hotărâţi să nu ne mai stecurăm printre garduri, având în vedere că nu ne antrenăm pentru proba de 110 m garduri! Urmârind o potecă, ieşim la un drum şi coborâm în Turnu Ruieni. N-am coborât chiar lângă maşină, dar după un mic ocol ajungem şi la ea.

   Încă nu suntem decişi să ne întoarcem acasă, la Reşiţa. De aceea, la intrare în satul Zerveşti virăm la stânga şi mergem pe un drum care ne aduce aproape de un lac, ochiul de apă ce l-am văzut de pe înălţimea dealului Stârminiţa. Este barajul de acumulare de la Zerveşti, aflat pe râul Sebeş. Apa lacului este destul de scăzută, astfel că apar pe el şi câteva insuliţe. La capătul de sus al lacului se întrezăresc vârfurile omniprezente ale Ţarcului. Coborâm până la malul lacului şi apoi îl înconjurăm, trecând peste baraj. Este un loc unde poţi să te remontezi şi să te aeriseşti trupeşte şi sufleteşte. Soarele mai are destul de mult până la apus. Noi însă trebuie să ne întoarcem şi să coborâm cu picioarele pe pământ.

   Valea Sebeşului, care se întinde de la ieşirea din Caransebeş până la telescaunul ce urcă spre Muntele Mic, oferă multe celui care vine acolo cu sufletul deschis. Am avut parte de o sâmbătă căduroasă, dar relaxantă şi reconfortantă. Am văzut covoare de narcise sălbatice, ne-am întors în timp până în Evul Mediu urcându-ne la ruinele turnului din secolul al XIV-lea şi ne-am răcorit pe malul lacului de la Zerveşti. Natura ne oferă multe, dacă ştim să o respectăm!   

     

                               https://www.mcdv82.net/
                                                                                    
                                                                                                                                                               27 aprilie 2013  
                                                                                                                                           Cosmina-Daniela-Vlasta M.