Gozna şi Secu, două lacuri de acumulare de la poalele Semenicului - Gozna and Secu, two water storages at the foot of Semenic

 

Gozna și Secu, două lacuri de acumulare de la poalele Semenicului

Gozna ansd Secu, two water storages at the foot of Semenic

   Printre locurile de relaxare din Banat nu putem să trecem cu vederea cele două lacuri de pe cursul râului Bârzava, din vecinătatea municipiului Reşiţa: Gozna şi Secu. Localnicii sunt obişnuiţi cu aceste locuri. Dar... poate că ar trebui să le redescopere! Profităm de o zi superbă de primăvară, sâmbătă, 20 mai 2017, pentru a face o incursiune în jurul acestor lacuri.

    De dimineaţă urcăm pe şoseaua modernizată care trece prin localitatea Cuptoare, străbatem comuna Văliug şi ne oprim doar la barajul Gozna, la altitudinea de 600 de metri. De remarat că sectorul de drum dintre Reşiţa-Minda şi Cuptoare a fost reabilitat. Între Cuptoare şi Brebu Nou drumul a fost refăcut cu câţiva ani în urmă, odată cu inaugurarea „Transsemenicului”, şoseaua ce coboară spre Slatina Timiş. Lacul Gozna, numit de localnici Văliug, este situat deasupra comunei Văliug şi a fost terminat în anul 1954. Are o suprafaţă de peste 59 de hectare, iar adâncimea lui maximă atinge 25 de metri. Barajul are o înălţime de 48 de metri.

    Chiar în apropierea barajului, pe o platformă suspendată deasupra apei, este amenajat un loc de plajă cu şezlonguri. Locul este împânzit cu tăbliţe care, prin diferite desene haioase şi cuvinte înţelepte, îi îndeamnă pe turişti să se comporte civilizat. E clar că mârlănia nu are ce căuta aici! Deocamdată este linişte aici. Poate că este prea devreme pentru unii (ora 9:30). Doar un pescar coboară spre ponton pentru a-şi încerca norocul în apele lacului. Când îi spunem cât este ceasul, omul consideră că deja e cam târziu. Un căţel, ivit de nicăieri, dă vârtos din codiţă şi caută o cale să se apropie de el. Se pare că se cunosc. Câteva debarcadere pătrund în interiorul lacului. Sunt locuri ideale pentru amatorii de înot. Luciul apei oglindeşte fidel albastrul cerului şi verdele pădurii.

    După câteva fotografii făcute de la înălţime, înaintăm pe drumul de contur, cu lacul în dreapta noastră. Din loc în loc apare câte o vilă, câte o pensiune. Drumul este asfaltat până la capătul superior al lacului, zonă cunoscută sub denumirea de Crivaia. Lacul a dispărut din dreapta noastră, acolo desfăşurându-se acum râul Bârzava. În stânga se deschide o poiană invadată de vegetaţie. La capătul ei de sus, la liziera pădurii, se întrevede o clădire. De aici înainte avansăm pe un drum pietruit, care se ţine de albia Bârzavei. Din când în când apare în dreapta câte o poieniţă. Dar toate sunt ocupate de vile şi sunt proprietăţi private. Şi totuşi... se ivesc şi două poieniţe apropiate care sunt libere de orice construcţie şi voinţă acaparatoare. Deocamdată!

    Prin pădurea de fag încep să apară şi molizii. După 6 km parcurşi de la baraj oprim la o răscruce de drumuri. Spre dreapta se desprinde un drum care intră într-o mică poiană şi apoi se transformă într-o cărare largă. Conform indicatorului turistic plasat aici de Asociaţia Montană Carpaţi şi Siebenbürgischer Karpatenverein, acesta este traseul spre peştera Comarnic (2 ore şi 20 de minute). Tot în această direcţie se poate ajunge până la Anina (24 km). După aproape încă 1 km ajungem în dreptul vilei Klaus, o construcţie remarcabilă, stilizată, dar lăsată în voia sorţii. Suntem la altitudinea de 780 de metri. Lângă vilă se vede o curte spaţioasă cu anexe şi câteva căsuţe de camping. Intrarea în curte e barată de o poartă ferecată. Faţada clădirii e străjuită de molizi. Clădirea, cândva o locaţie de lux, provine din anul 1808. Printre oaspeţii ei s-au numărat regele Carol al II-lea, regele Mihai şi dictatorul comunist de tristă amintire, N. Ceauşescu (1971). Până în 2010 a funcţionat aici o tabără şcolară. Încă o clădire emblematică a ţinutului, un monument istoric, se apropie de ruină. Oare se va trezi cineva când vila Klaus se va prăbuşi?!

    În stânga vilei Klaus este un canton silvic îngrijit şi locuit. Între cele două clădiri se strecoară poteca marcată ce urcă prin pădure, pe la Cracul Molidului şi lacul Baia Vulturilor, până pe platoul Semenic. Am parcurs acest traseu cu câţiva ani în urmă, dus-întors. Poposim în poieniţa din faţa vilei, cândva un loc de promenadă atrăgător. Între timp trece în sus un ATV. Plecăm mai departe, pe cursul Bârzavei în sus şi după mai puţin de 1 km ne trezim lângă o păstrăvărie. De dincolo de gard ne iau în primire 5 dulăi, aprinşi nevoie mare! Noroc că nu pot ajunge la noi!

    Facem cale întoarsă, lăsăm în dreapta cantonul Valea Seacă III, o clădire cam neîngrijită şi oprim într-o poiană liberă de pe malul drept al Bârzavei. Ascultăm susurul apei şi ne desfătăm în razele blânde ale soarelui. E timpul să luăm o pauză. După circa o oră apar două maşini din judeţul Timiş. Sunt familişti cu copii care caută un loc de relaxare şi se pregătesc să servească o gustare.

    Pentru noi a venit timpul să mergem mai departe. După apariţia lacului găsim un loc pe unde ne putem apropia de apă. Suntem în apropierea hotelului „Aquaris”. Pe lac plutesc câteva hidrobiciclete, făcând deliciul ocupanţilor. Puţin mai încolo, proptită în deal, în dreapta drumului, dăm peste pensiunea „Gasthof Tirol”, unde se pare că mişună mai mulţi clienţi. Este ora 13 şi traficul începe să se înteţească.

    Coborâm până în cartierul Lend din Reşiţa, urcăm pe şoseaua de centură şi plecăm în direcţia comunei Târnova. Ieşim pe culme şi vrem să intrăm pe primul drum spre dreapta, care şerpuieşte printre case şi sălaşe. Dar ne-a luat-o înainte un autocamion încărcat cu pietriş şi nu avem de gând să mergem în urma lui pe drumul îngust. Aşa că mergem înainte, făcând slalom printre gropile din asfalt şi coborâm spre Târnova. Nu intrăm însă în comună, ci virăm la dreapta pe un drum pietruit, chiar înainte de a ajunge în dreptul cimitirului. Începem să urcăm pe acelaşi drum pe care am coborât la începutul acestei luni (vezi articolul După 1 mai... pe lângă lacul Secu).

    Ieşim în vârful dealului, unde oamenii locului adună fânul în căpiţe. Străbatem încet drumul, strecurându-ne printre câteva gospodării. Tocmai când drumul începe să coboare spre capătul superior al lacului Secu, noi virăm la dreapta pe un drum destul de dificil şi argilos. Dacă drumul era ud atunci n-am fi avut nici o şansă. Trecem printr-o porţiune înclinată, urcăm spre dreapta şi suntem sus, cu coama dealului în dreapta şi cu povârnişul ce coboară spre lacul Secu în stânga. Scrutăm partea superioară a lacului dintr-o perspectivă inedită. Lacul întins pe o distanţă de circa 6 km ne încântă cu reflexe albastre-verzui. Luciul apei se prezintă ca o uriaşă oglindă. Înaintăm câţiva metri pe un pinten care coboară spre malul lacului. Cu oarecare efort este posibilă apropierea de apă, chiar dacă deasupra lacului există o fâşie îngustă de pădure. Pe malul opus domină culmile împădurite. La câţiva metri deasupra apei se observă clar o fâşie defrişată care urmăreşte conturul lacului. Acolo este şoseaua. Pe o peninsulă iese în evidenţă un complex turistic cu acces la lac. În dreapta acestei peninsule, printr-un golf, se scurge în lac Râul Alb, care desparte vârful Cristolovăţ (571 m, dreapta) de vârful Cozia Mică (553 m, stânga).

    Lacul Secu, cu o suprafaţă de 105 ha, este primul baraj din beton cu contraforţi din România. Barajul a fost finalizat în 1963 şi are o înălţime de 40 de metri. Pe fundul lacului a rămas un cătun, ale cărui ruine au putut fi văzute în 1999 şi 2001, când apa a secat foarte mult. Mergem încet pe drumul tăiat în coasta dealului, aflat la doar câţiva metri de culme. Din loc în loc zărim suprafaţa lacului. Trecem pe lângă câteva gospodării şi ieşim pe un platou. În stânga nu se mai vede lacul, dar în dreapta se deschide priveliştea. Se zăreşte deja şoseaua DJ 582A ce leagă municipiul Reşiţa de comuna Târnova. Acolo trebuie să ieşim şi noi. Drumul nostru face o curbă la stânga şi se afundă într-o vale. Şi... cam atât! Avem în faţa noastră o grămadă imensă de pietriş, răsturnată chiar în drum. Probabil a fost adus pentru consolidarea drumului de camionul ce l-am văzut intrând aici din partea opusă. Problema e că nu avem pe unde să trecem, fiindcă cineva şi-a făcut treaba doar pe jumătate. Presupunem că pietrişul trebuia şi întins şi nivelat pe drum, nu numai răsturnat şi lăsat la grămadă!

    În aceste condiţii nu avem altceva de făcut decât să ne întoarcem fix pe unde am venit. Încet şi cu grijă ieşim la drumul ce urcă de la capătul superior al lacului Secu, trecem din nou printre gospodăriile risipite printre dealuri şi coborâm lângă Târnova. De aici urcăm dealul Bârzava şi apoi coborâm spre centura municipiului Reşiţa. Trebuie să mai remarcăm încă o dată: potenţial turistic are această ţară, dar... mai departe?! Ce facem cu el? Nimic?! Între Reşiţa şi Târnova este o bucăţică de şosea de doar 12 km, care străbate o zonă pitorească. Drumul însă arată jalnic. Dezinteres?! Nepricepere?! Hoţie?! Sfidare?! Probabil că toate la un loc!

                              https://www.mcdv82.net/

                                                                                                                                                                   20 mai 2017                                                                                                                                            Cosmina-Daniela-Vlasta M.