Prăpădul de la lacul Medreş şi paradisul de la lacul Colţan
The disaster by the Lake Medreș and the paradise by the Lake Colțan
În după-amiaza
zilei de 8 martie 2013 am plecat din Reşiţa în direcţia Bocşa. Am trecut podul peste
Bârzava apoi, înainte de a ajunge la bariera de tren, virăm spre dreapta, spre lacul
Medreş. În intersecţie, pe un indicator, este menţionată pensiunea Stejarul. Înaintăm
pe acest drum, mergând „pe mâna” indicatorului şi sperăm să găsim lacul căutat.
Trecem cu maşina din nou peste râul Bârzava şi ajungem în câmp deschis. În
dreapta drumului se vede un lac, iar în faţă apare pensiunea Stejarul. O luăm
spre dreapta chiar prin faţa pensiunii şi ajungem la capătul asfaltului. În
stânga noastră, într-o vale, înconjurat de pădure, se iveşte încă un lac. Suntem
confuzi, neştiind care din cele două ochiuri de apă este lacul Medreş. În final
însă aflăm cel din urmă este lacul Medreş. Prima impresie ne entuziasmează şi
suntem încântaţi, dar la vederea gunoaielor şi a mizeriei sunem rapid aduşi cu
picioarele pe pământ românesc. O adevărată otravă pentru mediul înconjurător şi
pentru om!
O relaxare,
chiar şi numai de câteva clipe, e oricând binevenită. Echipaţi de primăvară, cu
rucsacurile în spinare şi aparatele de fotografiat atârnate de gât, plecăm să înconjurăm
lacul. Soarele ne mângâie cu razele sale blânde, însoţindu-ne mereu cu mesajul
că primăvara e aproape. Păsările ciripesc, vântul abia îşi facea simţită prezenţa,
copacii se reflectă în apa lacului – totul pare o poezie. Fotografiem lacul, discutăm
despre natură şi timpul pacă zboară pe lângă noi. Dorim să mergem la ruinele
unei cetăţi din împrejurimi, dar nu găsim nici un fel de indicator sau potecă. Pe
lângă pensiune se vede un drum de ţară care urcă domol prin pădure. Drumul însă
e stăjuit cu străşnicie de câţiva câini care latră la noi şi care ne conving să
renunţăm la explorarea drumului. Ne hotărâm să facem câţiva paşi prin pădure şi
ne trezim cu păsări zburând deasupra capului nostru. Ne întoarcem la maşină şi mergem
pe jos până la celălalt ochi de apă. Ne strecurăm tiptil pe lângă lac ca să nu
speriem raţele sălbatice, fotografiem spectacolul naturii timp de câteva minute,
apoi ne întoarcem la maşină.
Natura din ţinuturile noastre, precum şi mentalitatea oamenilor, au fost
devastate de furia comunismului. Dar astfel de locuri şi astfel de oameni
reprezintă veritabile raze de speranţă pentru natură şi pentru oameni, precum
şi un semn al restabilirii ordinii morale voite de Creator.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu