Între Semenic şi Ţarcu
Between Semenic and Țarcu
Este sâmbătă, 29 noiembrie 2014, iar noi suntem hotărâţi să mai descoperim o părticică din Raiul Bănăţean. Soarele încearcă să răzbată printre norii cenuşii şi greoi. Este final de toamnă pe plaiurile bănăţene. Imediat ce municipiul Caransebeş rămâne în urma noastră, intrăm în comuna Buchin şi virăm la dreapta spre localitatea Poiana. După circa 6 km apar primele case din localitate. Drumul asfaltat străbate satul şi se termină cam după 1 km în amonte. Aici dăm peste o intersecţie. Noi cotim spre stânga, pe un drum noroios şi presărat cu băltoace. Apare pe pomi şi un marcaj turistic (bandă roşie) care probabil că duce până sus, spre localitatea dispărută Lindenfeld. După câteva minute se deschide în faţa noastră o poiană îngrădită, în mijlocul căreia tronează o casă mare cu acoperiş turcoaz.
De aici coteşte brusc spre dreapta drumul însoţit de marcajul turistic amintit. Este drumul care duce spre fosta localitate de etnici germani Lindenfeld. Localitatea este trecută şi acum pe hartă, dar din ea nu au mai rămas decât câteva ziduri şi case abandonate şi părăginite. Am fost acolo în primăvara anului 2011 şi am văzut aceste lucruri cu ochii noştri. La prima curbă spre stânga drumul devine foarte abrupt. Având în vedere acest lucru, precum şi faptul că pământul este ud şi argilos, renunţăm să urcăm cu maşina. Vom mai reveni când vom dispune de mai mult timp.
Numai ce intrăm în maşină şi se porneşte ploaia. Stăm cuminţi şi aşteptăm să se oprească. De sus, din spatele casei cu acoperiş turcoaz, pe drumul ce însoţeşte pârâul Valea Mare, apare un trailer încărcat cu buşteni. Se apropie agale, legănându-se ca un monstru, lăsând urme adânci în noroi şi învăluind peisajul din urma sa într-un fum albăstrui. Lăsăm mastodontul să se îndepărteze şi pornim înapoi spre valea Timişului. Pe traseu culegem din pârâu o piatră albă care ne va fi de folos la varza murată.
Ieşim la şoseaua E 70 de pe valea Timişului, iar la intersecţia spre Bolvaşniţa virăm spre stânga. Trecem peste calea ferată şi traversăm localitatea Valea Timişului. După ieşirea din Bolvaşniţa oprim lângă noul Centru de Informare Turistică. Centrul fiind închis, fotografiem harta turistică a regiunii de la intrare şi ne grăbim spre maşină. Vântul se înteţeşte şi accentuează senzaţia de frig. Drumul începe să arate tot mai rău.
După ce lăsăm în urmă şi satul Vârciorova, oprim şi ne urcăm pe un deal din apropiere, încercând să surprindem peisajul din jurul nostru. O misiune la limita imposibilului, deoarece vântul rece care bate cu putere ne taie respiraţia şi se străduieşte din răsputeri să ne doboare. În aceste condiţii ne întoarcem la maşină şi ne gândim că am făcut cunoştinţă cu primele manifestări ale iernii din acest sezon.
Ne întoarcem la şoseaua de pe valea Timişului şi înaintăm mai departe spre comuna Slatina Timiş, de unde vrem să urcăm în munţii Semenic. Pe valea pârâului Slatina este o acalmie aproape incredibilă. Chiar dacă pe alocuri burniţează, vântul este aproape inexistent. Serpentinele care devin tot mai strânse pe măsură ce urcăm nu ne lasă să ne plictisim. În mai puţin de 30 de minute suntem sus, pe platou. Dincolo de valea Timişului, de unde am urcat, se înterezăresc vag crestele Ţarcului printre norii joşi şi groşi. Dincoace, spre lacul Trei Ape, unde vom coborî şi noi, răsar pe coasta dealului casele din Brebu Nou, luminate de ultimele licăriri ale zilei. O imagine de basm, dacă priveşti totul cu ochii unui trecător. Dar viaţa de aici este destul de dură, dacă eşti nevoit să-ţi duci traiul zilnic pe aceste meleaguri.
În fine, lăsăm în dreapta localitatea Brebu Nou, iar în stânga barajul Trei Ape, trecem de Gărâna şi urcăm spre pasul Prislop. Pe înserate deja imortalizăm pe senzor un cal de lemn, una din piesele expoziţiei permanente de scultură de la Gărâna, care mai rezistă în ciuda intemperiilor naturii. Coborârea spre Reşiţa, prin Văliug şi Cuptoare, o facem deja pe întuneric. A fost o incursiune scurtă, în care am simţit puţin colţii iernii care se apropie, dar a meritat, deoarece fiecare moment din viaţă şi din natură este unic!
