Oradea, un oraș european stilat
Oradea, a stylish European city
Duminică seara, la 8 septembrie 2019, ajungem în Oradea și ne cazăm la
hotelul Lan. Iar luni, 9 septembrie 2019, de la ora 9 plecăm spre cetate,
pentru a pregăti expoziția personală la Centrul expozițional al Asociației Euro
Foto Art Ștefan Vilidár István din cetatea medievală a orașului. Împreună cu
domnul Ștefan Tóth, președintele Asociației Euro Foto Art Oradea, înrămăm cele
46 de fotografii și le agățăm pe perete. Este o muncă destul de migăloasă. După
ce punem totul la punct, domnul Ștefan Tóth ne prezintă muzeul de artă
fotografică, inaugurat în 2016 și aflat tot în cetate, unde sunt expuse circa
500 de obiecte din colecția sa personală.
Apoi ne retragem la hotel pentru odihnă, în așteptarea vernisajului de
la ora 18.
După ora 17 suntem prezenți din nou la Galeria Ștefan Vilidár István în așteptarea iubitorilor de artă fotografică. Ne este prezentat și afișul expoziției. Vernisajul începe cu acorduri melodioase clasice interpretate la vioară și violă de cei doi muzicieni ai formației Duo Varadinum: Lucian Malița și Thurzó Sándor József. Scurtele intervenții ale domnului Ștefan Tóth și ale autoarei se îmbină armonios cu fragmente din muzica clasică. Vernisajul se încheie cu o mică gustare și discuții libere despre arta fotografică. Expoziția rămâne deschisă 2 săptămâni. Așa se încheie ziua de 9 septembrie 2019, presărată din belșug cu emoții.
După ora 17 suntem prezenți din nou la Galeria Ștefan Vilidár István în așteptarea iubitorilor de artă fotografică. Ne este prezentat și afișul expoziției. Vernisajul începe cu acorduri melodioase clasice interpretate la vioară și violă de cei doi muzicieni ai formației Duo Varadinum: Lucian Malița și Thurzó Sándor József. Scurtele intervenții ale domnului Ștefan Tóth și ale autoarei se îmbină armonios cu fragmente din muzica clasică. Vernisajul se încheie cu o mică gustare și discuții libere despre arta fotografică. Expoziția rămâne deschisă 2 săptămâni. Așa se încheie ziua de 9 septembrie 2019, presărată din belșug cu emoții.
**********
Nu ne grăbim încă spre casă. Profităm de vremea bună pentru a mai rămâne
la Oradea o zi. Așa că în dimineața zilei de marți, 10 septembrie 2019, ne
întoarcem în cetatea orașului pentru a o vizita pe îndelete. Începuturile cetății din Oradea sunt legate de numele
regelui Ladislau I și urcă până în sec. al XI-lea. În sec. al XIV-lea
cetatea medievală este reconstruită, iar în sec. al XVII-lea între zidurile
cetății a fost construit un castel în formă de pentagon, care înlocuia vechiul
palat episcopal.
Biserica romano-catolică din cetate construită în stil baroc în sec. al
XVIII-lea a fost renovată și din anul 2000 este biserică funcțională pentru
slovacii romano-catolici din Oradea. Între 2015 și 2015 au fost reabilitate
clădirile din interiorul cetății. În prezent se lucrează la reconstrucția
zidurilor exterioare. În cetate funcționează acum Facultatea de Arte Vizuale a
Universității din Oradea. Zona verde de la intrarea în cetate este un excelent
loc de recreere.
Ieșim din evul mediu și venim mai aproape de zilele noastre: următoarea
noastră oprire este Centrul Pietonal Corso (calea Republicii), unde ne putem
plimba în voie, fără a fi deranjați în vreun fel de mașini. Zona pietonală
Corso are o valoare arhitecturală deosebită datorită numeroaselor palate
situate aici, majoritatea provenind din secolele XIX-XX. Plimbându-ne printre
aceste clădiri, aproape toate renovate, avem impresia că pășim prin istorie.
Atmosfera este degajată și emană romantism. Diferitele stiluri arhitecturale
(baroc, eclectic, art nouveau) se îmbină armonios într-o imagine unică.
Intrarea în centrul pietonal este străjuită de biserica ursulinelor
(ordin călugăresc catolic care se ocupă cu educația fetelor și se îngrijește de
persoanele nevoiașe și bolnave). La arteziene câțiva porumbei se bălăcesc în
apă. Chiar dacă suntem la începutul lunii septembrie, temperaturile ne duc cu
gândul la canicula verii. După această incursiune în inima orașului, simțim
nevoia să ne așezăm, să ne ospătăm cu o pizza cât se poate de originală și să
ne răcorim.
Dar periplul nostru prin Oradea încă nu s-a încheiat. Cu forțele
reîmprospătate traversăm podul Sfântul Ladislau, aruncat peste râul Crișul
Repede, filonul curgător și dătător de viață al urbei și pătrundem în piața
Unirii (piața Sfântul Ladislau de odinioară).
După eliberarea de sub ocupația otomană s-a dezvoltat un târg numit
Orașul Nou, actuala piață, care este centrul istoric și cultural al orașului.
De fapt, cartierul de aici poartă denumirea de Orașul Nou. Depășim stația de
tramvai și în dreapta vedem clădirea primăriei cu turnul său, o clădire de la
începutul secolului al XX-lea.
În stânga ne atrage atenția o construcție cochetă ridicată tot la
începutul secolului al XX-lea, Palatul Vulturul Negru. Este cea mai importantă
clădire a stilului secession (ramura austriacă a stilului art nouveau) din
Oradea. Palatul se compune din două corpuri unite
printr-un pasaj acoperit cu vitralii. Plimbarea prin pasaj este
impresionantă datorită luminii care pătrunde prin vitraliile din tavan. Deasupra
intrării în pasaj vedem vitraliul cu vulturul negru, emblema edificiului.
Tot pe partea stângă, dar la capătul opus al pieței, se înalță Biserica
cu Lună (biserică ortodoxă), finalizată la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Ceea
ce o face inedită este un glob jumătate auriu, jumătate negru, montat în turnul
bisericii, care indică fazele Lunii. Mecanismul a fost realizat de către Georg
Rueppe.
Incursiunea prin oraș o încheiem cu o vizită în lumea viețuitoarelor necuvântătoare
de la grădina zoologică. Animalele și păsările de aici se bucură de un spațiu
destul de generos. Dintre raritățile pe care nu le-am văzut până acum amintim
suricatele (Suricata suricatta), care sapă de zor sau stau tolănite la soare și
varanul de Nil (Varanus niloticus), o reptilă originară din Africa. Bineînțeles
că nu lipsesc nici mamiferele mari, cum ar fi leul, care pot fi admirate din
spatele unui perete transparent.
Oradea este un oraș dominat de clădiri stilate, multe deja renovate, iar
altele aflate în procesul de restaurare. Am vizitat doar o parte din acest oraș, dar am rămas cu o impresie bună. Oradea ar
putea fi un exemplu de urmat și pentru alte orașe. Din anul 2012 Oradea face
parte din rețeaua europeană a orașelor Art nouveau, singurul de acest fel din
România. Poate că ar trebui să ne amintim aici cuvintele geniului renascentist
Michelangelo Buonarroti: „Frumusețea este eliminarea surplusului”.