joi, 19 septembrie 2013

Spendoarea pădurilor din munţii Poiana Ruscă - The splendor of forests in Poiana Ruscă mountains

 

Spendoarea pădurilor din munţii Poiana Ruscă

The splendor of forests in Poiana Ruscă mountains

 


   De câteva zile bune urmărim prognoza meteo pentru a putea ieşi undeva în natură. În sfârşit, se iveşte o „fereastră” de vreme bună  în ziua de luni, 16 septembrie 2013. Este adevărat că este chiar ziua când încep cursurile şcolare, dar noi am terminat mai demult şcoala şi nici nu lucrăm în domeniul învăţământului. Deci, putem să lipsim de la şcoală!


   La ora 9:05, când plecăm din Reşiţa, soarele străluceşte pe cer acompaniat de câţiva nori. Din localitatea Soceni (unde se găseşte o brutărie cu pâine foarte bună!) o luăm spre stânga în direcţia municipiului Lugoj. Nu vrem însă să trecem prin aglomeraţia oraşului şi de aceea, după ce lăsăm în urmă localitatea Remetea Pogănici şi urcăm dealul care urmează, la prima intersecţie mergem spre dreapta, spre satul Scăiuş. După Scăiuş trecem în judeţul Timiş, pe un drum îngust, dar asfaltat şi ajungem în localitatea Dragomireşti. De aici mai trecem prin Ştiuca şi Găvojdia, traversăm calea ferată care leagă Timişoara de Bucureşti, ieşim la drumul european E70, înaintăm spre Caransebeş cam 2 km şi virăm la stânga în direcţia comunei Nădrag. Trecem podul peste râul Timiş şi înainte de intrarea în Nădrag oprim lângă un loc de popas frumos amenajat, presărat cu mobilier rustic. Totul este făcut cu mult gust. Aici ne odihnim şi luăm o mică gustare. Imediat suntem asaltaţi de doi căţei care se pare că „patronează” acest loc şi care se dă bine pe lângă noi din motive lesne de înţeles.

   
   În centrul comunei Nădrag intrăm în parc şi facem un tur de recunoaştere. Nu suntem aici pentru prima dată, dar vrem să vedem dacă s-a schimbat ceva... în  bine. Comuna este mai vioaie decât ne aşteptam, poate şi datorită faptului că au început cursurile şcolare. Drumul care leagă comuna de şoseaua E80 a fost refăcut în totalitate iar drumurile din comună, chiar şi cele mărginaşe şi înguste, au un nume şi sunt proaspăt asfaltate. La acest capitol municipiul Caransebeş a rămas „de căruţă”, având în vedere cum arată drumurile pe acolo! Informaţiile turistice sunt însă puţine şi deficitare. Este un singur panou cu atracţiile turistice din zonă, aflat în apropierea primăriei, dar este atât de vechi şi jerpelit încât nu se înţelege nimic. Despre traseele din zonă nu găsim nimic în afară de câteva marcaje învechite!

     

   După această scurtă recunoaştere o luăm pe primul drum spre dreapta chiar din centrul comunei, pe valea Izvodea. Este ora 11:50. Înaintăm pe valea pârâului Izvodea urmând marcajul învechit cruce albastră. La un moment dat marcajul părăseşte valea şi coteşte spre dreapta, pe panta dealului în sus, punându-ne la încercare „tracţiunea 4x4”. Începem să ne cam mirăm de „traseul” pe care ne conduce marcajul: pomi picaţi, unii pe cale de descompunere, tufe, arbuşti... Se vede treaba că pe aici nu mai umblă turişti de mult! Când ne încălzim şi noi „motoarele”... dispare marcajul şi aşa-numita „potecă”. Încercăm să trecem printre crengile de brazi şi tufele de mure, dar renunţăm. Coborâm înapoi în vale şi continuăm să mergem prin albia pârâului în sus, chiar dacă nu avem aici nici un marcaj turistic. După vreo jumătate de oră de mers trecem peste pârâu, ajungem la izvorul Măgura şi ieşim pe coama dealului unde dăm din nou peste marcajul cruce albastră. De asemenea, găsim aici şi un marcaj în formă de bandă roşie. Se pare că aici este o intersecţie de trasee. Nu scrie însă niciunde de unde vin şi unde duc aceste trasee! Urcăm pe o potecă nemarcată până pe coasta unui deal şi ne oprim într-o zonă defrişată. Suntem la altitudinea de 580 m. De aici încercăm să ne aruncăm privirile în depărtări. Fără prea mare succes însă. Ne întoarcem la intersecţia traseelor şi ne aşezăm pe buşteni ca să ne reîmprospătăm forţele. La ora 14:55 pornim înapoi la Nădrag urmând acelaşi traseu pe care am urcat. Aproape de comună se văd câteva podeţe înguste din beton, dar destul de solide încă, chiar dacă au deja o vârstă venerabilă. Se vede că pe aici era cândva, pe vremuri demult apuse, un drum circulat. Ceasul indică ora 15:45 când ajungem din nou în comună.

    

   Pentru că ziua de astăzi mai are câteva ore de lumină, plecăm cu maşina prin comună pe valea pârâului Padeş în sus. Este un drum pietruit pe care se poate circula binişor şi care te duce până la cabana Căpriorul. La un moment dat lăsăm în dreapta drumul forestier, trecem un podeţ peste pârâul Padeş şi atacăm un urcuş mai serios. După câteva minute găsim în dreapta drumului, prins pe un copac, un indicator care ne spune că până pe vârful Padeş (1.374 m) putem să ajungem în 3 ore şi 15 minute. Este o potecă marcată cu cruce roşie. Noi însă continuăm urcuşul spre renumita cabană. Ultimii 500 de metri de drum sunt cei mai critici.


    

   Într-un final ajungem cu maşina pe un mic platou denumit Dâmbul cu Fier. Nu putem vedea mare lucru în jurul nostru, având în vedere că suntem înconjuraţi din toate părţile de pădure. Aici găsim încă 2 maşini şi 2 motociclete. Dar nu sunt turişti, ci localnici care adună fructe de pădure. Abandonăm maşina şi după un urcuş domol de circa 200 de m ajungem la cabana Căpriorul. Ne întâmpină o imagine dezolantă: obloane larg deschise şi scoase din balamale, geamuri sparte, ziduri surpate. În interior se mai văd lambriurile de lemn care îmbracă peretele, dar pe podea sunt grămezi de moloz. A mai rămas şi puţin muştar într-un borcan şi o mulţime de sticle, mai ales de bere. Delăsare, dezinteres, dezastru... O imagine 3D!!! Singurul lucru funcţional şi acum este... un izvor care-şi face treaba în continuare şi ne oferă apa dătătoare de viaţă. Se vede că această cabană a fost cândva renumită şi frecventată. Singura clădire mai conservată de aici şi cu uşa încuiată este cabana silvică. Datorită brazilor şi a altitudinii (peste 880 m), aerul de aici este excelent. Păcat însă că autorităţile şi oamenii cu bani nu sunt interesaţi de acest drum şi de această cabană. De altfel, întreaga zonă a munţilor Poiana Ruscă este cam neglijată. La plecare suntem întâmpinaţi de un câine cuminte, de vânătoare. Presupunem că stăpânul lui este aici cu maşina. La coborâre însă câinele se ţine scai de maşina noastră şi abia după câţiva km buni reuşim să scăpăm de el. Avem nevoie de circa 45 de minute ca să străbatem distanţa de 17 km până în centrul comunei Nădrag.

    

   Ca de obicei, căutăm o soluţie de a ne întoarce acasă pe alte drumuri decât pe cele pe care am venit. Imediat după ieşirea din Nădrag cotim la dreapta pe un drum care ne duce la lacul Surduc (Fârdea). Soarele este pe cale să apună, aşa că facem o scurtă şedinţă foto pe malul lacului şi mai vedem ce alimente avem prin desagă. Bineînţeles că şi aici ne sorb din priviri doi câini care aşteaptă să le pice ceva! Deja s-a înserat de-a binelea când plecăm mai departe. Mergem pe un drum pietruit prin satul Bucovăţ până în comuna Dumbrava, unde ieşim la şoseaua DN68A (E673) care leagă oraşele Lugoj şi Deva. De aici înaintăm până la Lugoj, iar de la Lugoj virăm  spre sud pe şoseaua DN58A până la Reşiţa.

    
   Comuna Nădrag se află într-o zonă cu păduri superbe care toamna îţi încântă ochiul cu o cromatică deosebită. De asemenea, localitatea este binecuvântată cu apă din belşug: pârâul Padeş, Cornet, Izvodea. Cândva circula pe aici şi o mocăniţă, o locomotivă pe ecartament îngust, care transporta masă lemnoasă. Azi însă trenul este înţepenit pe linie în aşteptarea unor vremuri mai bune. Dacă vrei să faci drumeţii în zonă şi în munţii Poiana Ruscă, atunci nu te bizui pe indicatoare şi marcaje.  E bine să fii echipat cu busolă, hartă şi eventual GPS. De mare ajutor ţi-ar fi şi o macetă, ca să-ţi croieşti calea prin traseele părăginite şi năpădite de vegetaţie. Cel mai bine ar fi să te bizui pe simţul tău de orientare în teren. Pare cam uzată propoziţia, dar trebuie să spun că zona are potenţial. Însă e nevoie şi de munca şi efortul oamenilor, de fapte concrete, pentru că „Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă în traistă”!


                                      https://www.mcdv82.net/

                                                                                                                                                       17 septembrie 2013
                                                                                                                                           Cosmina-Daniela-Vlasta M.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu