Spendoarea pădurilor din munţii Poiana Ruscă
The splendor of forests in Poiana Ruscă mountains
De câteva zile bune urmărim prognoza meteo
pentru a putea ieşi undeva în natură. În sfârşit, se iveşte o „fereastră” de
vreme bună în ziua de luni, 16
septembrie 2013. Este adevărat că este chiar ziua când încep cursurile şcolare,
dar noi am terminat mai demult şcoala şi nici nu lucrăm în domeniul
învăţământului. Deci, putem să lipsim de la şcoală!
La ora 9:05, când plecăm din Reşiţa, soarele
străluceşte pe cer acompaniat de câţiva nori. Din localitatea Soceni (unde se
găseşte o brutărie cu pâine foarte bună!) o luăm spre stânga în direcţia
municipiului Lugoj. Nu vrem însă să trecem prin aglomeraţia oraşului şi de
aceea, după ce lăsăm în urmă localitatea Remetea Pogănici şi urcăm dealul care
urmează, la prima intersecţie mergem spre dreapta, spre satul Scăiuş. După
Scăiuş trecem în judeţul Timiş, pe un drum îngust, dar asfaltat şi ajungem în
localitatea Dragomireşti. De aici mai trecem prin Ştiuca şi Găvojdia, traversăm
calea ferată care leagă Timişoara de Bucureşti, ieşim la drumul european E70,
înaintăm spre Caransebeş cam 2 km şi virăm la stânga în direcţia comunei
Nădrag. Trecem podul peste râul Timiş şi înainte de intrarea în Nădrag oprim
lângă un loc de popas frumos amenajat, presărat cu mobilier rustic. Totul este
făcut cu mult gust. Aici ne odihnim şi luăm o mică gustare. Imediat suntem
asaltaţi de doi căţei care se pare că „patronează” acest loc şi care se dă bine
pe lângă noi din motive lesne de înţeles.
În centrul comunei Nădrag intrăm în parc şi
facem un tur de recunoaştere. Nu suntem aici pentru prima dată, dar vrem să
vedem dacă s-a schimbat ceva... în bine.
Comuna este mai vioaie decât ne aşteptam, poate şi datorită faptului că au
început cursurile şcolare. Drumul care leagă comuna de şoseaua E80 a fost
refăcut în totalitate iar drumurile din comună, chiar şi cele mărginaşe şi
înguste, au un nume şi sunt proaspăt asfaltate. La acest capitol municipiul
Caransebeş a rămas „de căruţă”, având în vedere cum arată drumurile pe acolo!
Informaţiile turistice sunt însă puţine şi deficitare. Este un singur panou cu
atracţiile turistice din zonă, aflat în apropierea primăriei, dar este atât de
vechi şi jerpelit încât nu se înţelege nimic. Despre traseele din zonă nu găsim
nimic în afară de câteva marcaje învechite!
După această scurtă recunoaştere o luăm pe
primul drum spre dreapta chiar din centrul comunei, pe valea Izvodea. Este ora
11:50. Înaintăm pe valea pârâului Izvodea urmând marcajul învechit cruce
albastră. La un moment dat marcajul părăseşte valea şi coteşte spre dreapta, pe
panta dealului în sus, punându-ne la încercare „tracţiunea 4x4”. Începem să ne
cam mirăm de „traseul” pe care ne conduce marcajul: pomi picaţi, unii pe cale
de descompunere, tufe, arbuşti... Se vede treaba că pe aici nu mai umblă
turişti de mult! Când ne încălzim şi noi „motoarele”... dispare marcajul şi
aşa-numita „potecă”. Încercăm să trecem printre crengile de brazi şi tufele de
mure, dar renunţăm. Coborâm înapoi în vale şi continuăm să mergem prin albia
pârâului în sus, chiar dacă nu avem aici nici un marcaj turistic. După vreo
jumătate de oră de mers trecem peste pârâu, ajungem la izvorul Măgura şi ieşim
pe coama dealului unde dăm din nou peste marcajul cruce albastră. De asemenea,
găsim aici şi un marcaj în formă de bandă roşie. Se pare că aici este o
intersecţie de trasee. Nu scrie însă niciunde de unde vin şi unde duc aceste
trasee! Urcăm pe o potecă nemarcată până pe coasta unui deal şi ne oprim într-o
zonă defrişată. Suntem la altitudinea de 580 m. De aici încercăm să ne aruncăm
privirile în depărtări. Fără prea mare succes însă. Ne întoarcem la intersecţia
traseelor şi ne aşezăm pe buşteni ca să ne reîmprospătăm forţele. La ora 14:55
pornim înapoi la Nădrag urmând acelaşi traseu pe care am urcat. Aproape de
comună se văd câteva podeţe înguste din beton, dar destul de solide încă, chiar
dacă au deja o vârstă venerabilă. Se vede că pe aici era cândva, pe vremuri
demult apuse, un drum circulat. Ceasul indică ora 15:45 când ajungem din nou în
comună.
Într-un final ajungem cu maşina pe un mic platou
denumit Dâmbul cu Fier. Nu putem vedea mare lucru în jurul nostru, având în
vedere că suntem înconjuraţi din toate părţile de pădure. Aici găsim încă 2
maşini şi 2 motociclete. Dar nu sunt turişti, ci localnici care adună fructe de
pădure. Abandonăm maşina şi după un urcuş domol de circa 200 de m ajungem la
cabana Căpriorul. Ne întâmpină o imagine dezolantă: obloane larg deschise şi
scoase din balamale, geamuri sparte, ziduri surpate. În interior se mai văd
lambriurile de lemn care îmbracă peretele, dar pe podea sunt grămezi de moloz.
A mai rămas şi puţin muştar într-un borcan şi o mulţime de sticle, mai ales de
bere. Delăsare, dezinteres, dezastru... O imagine 3D!!! Singurul lucru
funcţional şi acum este... un izvor care-şi face treaba în continuare şi ne
oferă apa dătătoare de viaţă. Se vede că această cabană a fost cândva renumită
şi frecventată. Singura clădire mai conservată de aici şi cu uşa încuiată este
cabana silvică. Datorită brazilor şi a altitudinii (peste 880 m), aerul de aici
este excelent. Păcat însă că autorităţile şi oamenii cu bani nu sunt interesaţi
de acest drum şi de această cabană. De altfel, întreaga zonă a munţilor Poiana
Ruscă este cam neglijată. La plecare suntem întâmpinaţi de un câine cuminte, de
vânătoare. Presupunem că stăpânul lui este aici cu maşina. La coborâre însă
câinele se ţine scai de maşina noastră şi abia după câţiva km buni reuşim să
scăpăm de el. Avem nevoie de circa 45 de minute ca să străbatem distanţa de 17
km până în centrul comunei Nădrag.
Ca de obicei, căutăm o soluţie de a ne întoarce
acasă pe alte drumuri decât pe cele pe care am venit. Imediat după ieşirea din
Nădrag cotim la dreapta pe un drum care ne duce la lacul Surduc (Fârdea).
Soarele este pe cale să apună, aşa că facem o scurtă şedinţă foto pe malul
lacului şi mai vedem ce alimente avem prin desagă. Bineînţeles că şi aici ne
sorb din priviri doi câini care aşteaptă să le pice ceva! Deja s-a înserat de-a
binelea când plecăm mai departe. Mergem pe un drum pietruit prin satul Bucovăţ
până în comuna Dumbrava, unde ieşim la şoseaua DN68A (E673) care leagă oraşele
Lugoj şi Deva. De aici înaintăm până la Lugoj, iar de la Lugoj virăm spre sud pe şoseaua DN58A până la Reşiţa.
Comuna Nădrag se află într-o zonă cu păduri
superbe care toamna îţi încântă ochiul cu o cromatică deosebită. De asemenea,
localitatea este binecuvântată cu apă din belşug: pârâul Padeş, Cornet,
Izvodea. Cândva circula pe aici şi o mocăniţă, o locomotivă pe ecartament
îngust, care transporta masă lemnoasă. Azi însă trenul este înţepenit pe linie
în aşteptarea unor vremuri mai bune. Dacă vrei să faci drumeţii în zonă şi în
munţii Poiana Ruscă, atunci nu te bizui pe indicatoare şi marcaje. E bine să fii echipat cu busolă, hartă şi
eventual GPS. De mare ajutor ţi-ar fi şi o macetă, ca să-ţi croieşti calea prin
traseele părăginite şi năpădite de vegetaţie. Cel mai bine ar fi să te bizui pe
simţul tău de orientare în teren. Pare cam uzată propoziţia, dar trebuie să
spun că zona are potenţial. Însă e nevoie şi de munca şi efortul oamenilor, de fapte
concrete, pentru că „Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă în traistă”!
17 septembrie 2013
Cosmina-Daniela-Vlasta M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu