Pe urmele cailor din Banat
On the trail of horses from Banat
Soarele este deja trezit demult când noi plecăm din Reşiţa în direcţia Timişoara. S-a trecut la ora de vară şi probabil că mai avem nevoie de câteva zile de acomodare. În calendar este trecută ziua de miercuri, 2 aprilie 2014. În această zi splendidă de primăvară suntem hotărâţi să mai descoperim o părticică din Banat, chiar dacă vântul este prezent în peisaj.
Trecem prin municipiul Lugoj şi imediat după intrarea în oraşul Recaş cotim spre dreapta. Abia atunci vedem pe dreapta un panou care ne anunţă că după 8 km putem ajunge la Centrul de Agrement Herneacova. În dreapta şi în stânga noastră se întinde cât vezi cu ochii viţă de vie. Lăsăm în urmă Cramele Recaş pe care nu avem în plan să le vizităm azi. Nici degustarea vinurilor nu figurează astăzi pe ordinea noastră de zi. Traversăm satul Herneacova, coborâm într-o vale şi parcăm în faţa unei clădiri impunătoare. Parcarea este destul de mare şi goală. Pe frontispiciul clădirii este prinsă o firmă cu inscripţia: „Centrul de Echitaţie Herneacova”.
Înainte de a porni în explorarea împrejurimilor, suntem întâmpinaţi de o căţea foarte prietenoasă, mare şi cam grăsuţă. Probabil că nu ţine la siluetă! În stânga, pe o pajişte împrejmuită, paşte liniştit un cal voinic. Trecem pe lângă boxele cailor, de unde, prin ferestrele deschise, se aude din când în când câte un nechezat. În spatele clădirii se întinde un lac amenajat de 12,5 ha, tocmai bun pentru pescuit şi plimbări cu barca. Heleşteul a fost populat cu 15 tone de peşte. În apa lacului mişună caras, crap, ştiucă, somn, şalău. De asemenea, există aici şi o fermă de sturioni. Tot aici se odihneşte o şaretă care-i aşteaptă pe turiştii dornici de o plimbare. Bineînţeles că în turul nostru de explorare suntem însoţiţi de căţeaua prietenoasă. Pe partea cealaltă a clădirii nu este deschis nici un geam la boxe, semn că aici nu există locatari. Dar pe pajişte se zbenguie 4 cai, care din când în când mai iau câte o gură de iarbă. Remarcăm faptul că sunt amenajate şi locuri de picnic.
Pentru că este ora prânzului, revenim la boxele cailor, sperând ca vreunul din ei să scoată capul afară, pentru a-l putea admira. Aşteptăm cu răbdare şi răbdarea ne este răsplătită. Apare un cal maroniu cu mâncarea în gură care ne studiază. Apoi apar pe rând doi cai suri, mândri nevoie mare de statura lor. Mai scoate capul şi un cal negricios cu o coamă stufoasă şi o codiţă pe frunte care ne urmăreşte mişcările. Se vede treaba că aceşti cai sunt răsfăţaţi şi n-au altă treabă de făcut decât să dea tot ce au mai bun la spectacole şi concursuri.
Centrul de aici a fost finalizat la începutul anului 2012 şi este dotat la cele mai înalte standarde: sistem de ventilaţie, adăpători automate, iluminare profesională, sonorizare performantă, padocuri exterioare individuale, loc special pentru potcovit, sală de conferinţe, vestiare, birouri pentru arbitri, posturi de comentator, două tribune cu o capacitate de 400 de locuri, un restaurant de unde spectatorii pot urmări competiţiile chiar de la mese. Clădirea din faţa parcării se continuă în spate cu o sală modernă pentru exerciţii, spectacole şi concursuri, iar aceasta este flancată pe laterale de boxele cailor în număr de 40. Centrul de Echitaţie Herneacova este o proprietate privată şi se vede că cineva a investit aici bani mulţi. De fapt, investiţia de aici depăşeşte 2 milioane de euro. Din păcate, în prezent Centrul de Echitaţie este scos la licitaţie de băncile creditoare.
Aici îşi ţinea pe vremuri armata austro-ungară armăsarii. Mai târziu însă, odată cu schimbările istorice, herghelia a fost transformată în fermă de vaci. În 1967 caii de la Pădureni au fost mutaţi aici şi de atunci funcţionează herghelia pe care o cunoaştem astăzi. Este una din cele mai mari herghelii din ţară. La Izvin găsim cai din rasa nonius şi ardenez. Înainte de 1990 puteau fi văzuţi aici şi cai lipiţani şi ponei. Manejul s-a mutat la marginea Timişoarei, iar herghelia Izvin este folosită pentru reproducţie.
În spatele clădirii administrative, pe o pajişte împrejmuită, paşte şi zburdă în voie, bucurându-se de libertate, un cal subţirel, dar sprinten. Dincolo de pajişte, peste drum, stau împrăştiate o mulţime de buşteni, iar în stânga se aliniază grajdurile. Înconjurăm pajiştea şi calul parcă vrea să ne arate de ce este în stare. Traversează pajiştea în diagonală sprintând şi sărind, debordând de energie. Vine în galop spre noi, dându-ne impresia că va sări gardul de la marginea pajiştii, dar în ultimul moment frânează brusc şi întinde botul spre noi. Ne luăm rămas bun de la acest cal deosebit, deoarece trebuie să ajungem până la ora 16 la Timişoara.
Am vizitat azi Centrul de Echitaţie Herneacova şi Herghelia Izvin. Centrul de la Herneacova este privat, în timp ce Herghelia de la Izvin este în proprietatea statului. De fapt, se şi vede diferenţa. La Herneacova drumul este modernizat, boxele cailor sunt veritabile apartamente, caii sunt bine îngrijiţi, iar căţeaua care ne întâmpină este prietenoasă şi dolofană. La Herghelia Izvin bucăţica de drum este acoperită cu beton crăpat, grajdurile cailor nu arată prea bine, calul pe care l-am văzut e cam subţirel, iar câinele care ne întâmpină e şi el flămând şi jigărit. Întreaga herghelie este la limita supravieţuirii. Dacă vrem performanţă atunci trebuie să investim mai întâi. Nu se poate altfel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu