În vizită la Arsenal Park Orăștie
Visiting Arsenal Park Orăștie
Sâmbătă, 22 aprilie 2017. Printre capriciile lunii aprilie profităm de
această zi, relativ stabilă şi lipsită de precipitaţii, pentru a pleca în
explorarea lumii înconjurătoare. De dimineaţă cerul este senin şi soarele ne
zâmbeşte promiţător. Vom vizita o locaţie deosebită din judeţul Hunedoara,
Arsenal Park, de lângă Orăştie.
Coborând de la Poarta de Fier a Transilvaniei spre Hațeg, în dreapta se
descoperă treptat crestele albe ale masivului Retezat. Muntele este acoperit în
întregime de zăpadă și stratul de zăpadă pare chiar mare. De dimineață
temperatura este destul de scăzută (puțin peste 0 grade Celsius). Odată ajunşi
la Haţeg, oprim pentru a consulta harta şi a stabili itinerariul final pe
care-l vom urma până la Orăştie. Nu pentru că drumul ar fi greu de găsit, ci
pentru că vrem să ajungem acolo pe drumuri mai dosite, vrem să fim mai aproape
de natură şi vrem să vedem locuri noi şi oameni autentici. Astfel plecăm în
direcţia Subcetate. Nu intrăm însă în localitate, ci traversăm calea ferată
Petroşani – Simeria şi ne trezim cu barajul de acumulare Covragiu în dreapta
noastră, construit pe râul Strei.
Mergem pe malul stâng al apei până la podul de la Bretea Română. Dacă în
august 2015 podul era rupt în două şi prăbuşit în râu (vezi finalul articolului
Barajul Gura Apelor - locul unde se îmbină munţii Ţarcu, Godeanu
şi Retezat), acum podul este reparat şi se circulă pe el. Doar că avem acum o mică
problemă... Ca să ieşim la drumul ce leagă Bretea Română de E 79 (DN 66) şi să
ajungem pe pod, trebuie să trecem printr-un şanţ şi să înotăm prin noroi pe
marginea unui câmp. În fine, ieşim la drum, trecem podul şi suntem în Bretea
Română. De aici ajungem după circa 8 km la Streisângeorgiu, acum un cartier al
oraşului Călan. La prima intersecţie virăm la dreapta. Înaintăm pe un drum
asfaltat. Nu ne aşteptam la asta!
Rulăm pe un drum pitoresc, adică în serpentine, printr-o zonă deluroasă,
în direcția sud-est. Apoi ne apropiem de masivul Şureanu și schimbăm direcția
spre nord-est. Oprim în vârful unui deal, înainte de a începe coborârea. Jos,
în vale, se văd case. Sunt localităţile Ludeștii de Jos şi, mai departe,
Orăştioara de Sus. Pe valea pârâului Orăştie drumul urcă spre Costeşti,
Grădiștea de Munte şi spre Sarmizegetusa Regia. Dincolo de vale se ridică
munţii Orăştiei, o subunitatea a masivului Şureanu, pudraţi în vârf cu un strat
de zăpadă.
Coborâm pe șoseaua sinuoasă ca o fontiță aruncată printre dealuri, iar
din Ludeștii de Jos mergem spre stânga, pe valea pârâului Orăștie, pentru a
ajunge în municipiul cu același nume. Intrăm în localitate dinspre sud, ne
înscriem pe șoseaua E 68 (DN 7) și ne întoarcem spre vest, în direcția Arad.
Imediat la ieșirea din Orăștie virăm la stânga și după doar câțiva metri oprim
în parcare, la marginea unei mici păduri. Suntem la poarta parcului tematic
Arsenal Park.
Achităm taxa de vizitare a Muzeului militar (10 lei) și intrăm. În parc
se pot desfășura mai multe activități (contra cost), dar noi vom rămâne acum doar
la plimbare. De fapt, întregul parc este înțesat cu tehnică militară sovietică,
majoritatea provenind din mijlocul secolului XX. Chiar la intrare tronează o
mitralieră antiaeriană cu 2 țevi. Puțin mai departe, pe partea opusă (stângă),
iese în evidență un elicopter utilitar Kamov, cocoțat pe o movilă. Înaintăm
agale pe alee, trecând pe lângă un tun și o șalupă, până ajungem la popotă
(restaurantul cadrelor militare). Deasupra aleii este un loc de joacă pentru
copii. La intrare este postată o mitralieră antiaeriană cu 4 țevi, iar vizavi
de popotă ocupă locul un avion de luptă IAR-93, o coproducție româno-iugoslavă.
Este cam singura piesă de aici care nu e de producție sovietică.
Dincolo de popotă, aleea principală ne duce printre transportoare blindate (TAB-uri) și mitraliere antiaeriene. Între aceste fiare sunt plasate locurile de cazare pentru oaspeți. Cotim spre dreapta și urcăm spre Turnul de Apă. Din acest turn (30 m) se pot face sărituri cu un dispozitiv de tip PowerFan. În apropiere sunt 6 trasee de aventură cu diferite grade de dificultate, care includ și o tiroliană. Mai sus de turn se găsesc o sală de sport, Aquapark-ul și poligonul de instrucție militară.
Revenim la aleea principală, lăsăm în dreapta patinoarul, Skatepark-ul
și coborâm spre stânga. Examinăm un tanc T 34 și ne delectăm cu încă o șalupă. Ne
oprim lângă o drezină, înțepenită pe șinele năpădite de vegetație. Se poate
vedea aici și o mică locomotivă de mină împreună cu câteva vagonete. Ne
strecurăm printre autoșenilate, camioane, tunuri, tancuri și remarcăm o
automacara și o autofreză pentru deszăpezire. În apropiere se află satul dacic
format din 3 căsuțe și un cort. O atracție mai deosebită o reprezintă
lansatoarele de rachete. Un autotrailer ține în cârcă o uriașă rachetă care,
din fericire, nu mai poate fi lansată. Ne atrage atenția o uriașă tablă de șah,
construită în aer liber. Are și piesele pe ea. Tot în această zonă se odihnește
pașnic o locomotivă cu aburi, fabricată la Reșița. Oare ce caută ea printre
atâtea mașinării războinice?!
O piesă interesantă este un avion utilitar Antonov, ieșit demult la
pensie. Nu putea să lipsească nici motocicleta cu ataș. Apoi ne oprim la cel
de-al treilea avion din parc, un MIG 21, un avion de vânătoare. După toate
acestea revenim în fața popotei și ne pregătim să ieșim la lumină. Pentru că
toate aceste fiare aducătoare de moarte ne-au creat o senzație de întuneric. Oare
unele state nu au altceva mai bun de făcut, decât să fabrice armament cu care
oamenii se omoară apoi între ei? Câți bani risipiți, cât efort depus pentru realizarea
acestor mașinării, care sunt dovada meschinăriei și urii. Oare toate aceste
resurse n-ar trebui direcționate mai degrabă spre oamenii care încă mai suferă
de foame în secolul XXI? Poate că unii oameni se mândresc cu asemenea “realizări
militare”, dar nouă ni se par o rușine pentru întreaga omenire pentru că sunt
uneltele distrugerii!
Pentru a ne întoarce acasă am ales din nou o variantă mai lăturalnică:
am intrat pe drumul DJ 668 spre Turmaș. Doar că înainte de această localitate
am deviat spre Mărtinești și am ajuns la Măgura, unde se înalță deasupra
satului un schit. De aici însă starea drumului nu ne-a permis să ajungem la
Călan. Așa că ne-am întors până la intersecția în care am deviat și ne-am
îndreptat prin Tămășasa și Valea Sângeorgiului spre Călan. De la Bretea Română
am continuat pe malul drept al râului Strei până la Sântămăria-Orlea. Am
traversat șoseaua E 79 (DN 66) și am făcut câte o oprire la barajele de
acumulare Păclișa și Ostrov. Ambele acumulări de apă sunt pe cursul Râului
Mare. De la Ostrov am ieșit pe șoseaua DN 68 ce ne-a condus spre județul
Caraș-Severin.
Aproape 2 ore ne-am plimbat prin parc, printre exponatele militare
expirate și cam ruginite. Bineînțeles, în cadrul Arsenal Park-ului din Orăștie
există multe posibilități de petrecere a timpului liber. Complexul ocupă o
suprafață de 88 de hectare și dispune de 12 km de alei. Se pot închiria
biciclete și mașinuțe de golf. Cei excentrici pot dormi în camere-TAB sau pe un afet de tun. Aici, în cel mai mare parc tematic din România,
se pot îmbina foarte bine relaxarea cu adrenalina. A doua zi dimineața am aflat
de avalanșa din Retezat, în care au murit doi copii. Grupul din care făceau
parte nu era compus din începători. Copiii trebuie lăsați să-și aleagă singuri
drumul în viață. În ciuda succeselor noastre și a experienței acumulate,
trebuie să rămânem cu picioarele pe pământ și trebuie să respectăm natura
(muntele). Să nu lăsăm ca mania recordurilor să pună stăpânire pe mintea
noastră!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu