Accente de toamnă în masivul Țarcu
Autumn accents in the Tarcu massif
La debutul toamnei, într-o zi mai liberă şi însorită de joi, 28
septembrie 2017, unde ne-am putea recrea, fără să mergem prea departe? Cam
pretenţios cuvântul „recreere”, pentru că nici un om nu poate crea ceva din nimic!
Atunci ne vom „elibera” mintea, trupul
şi sufletul de balastul monotoniei cotidiene. Ne vom urca pe Muntele Mic, una
din subdiviziunile masivului Ţarcu. E adevărat că nu este o premieră pentru noi
(vezi articolele Pe Muntele Mic şi Cum se vede Ţarcul de pe Muntele Mic), dar muntele are multe
feţe şi de fiecare dată descoperim ceva nou. Deci... la drum!
De la Caransebeş mergem pe o şosea neaşteptat de bună prin localităţile
Zerveşti, Turnu Ruieni şi Borlova. Trebuie să facem această observaţie,
deoarece am circulat de multe ori pe acest drum şi de fiecare dată am văzut şi
simţit din plin gropile şi denivelările. De la Borlova culoarul se îngustează
serios şi începem să urcăm lin pe valea Craiului. Iar de la staţia de telesaun
drumul devine abrupt şi foarte sinuos. De fapt, este un drum pitoresc, cu
condiţia să mergi încet.
Prima oprire o facem în şaua Jigorei, la peste 1.200 m altitudine. De
aici, de pe traseul care se îndreaptă spre staţia meteo Cuntu, luăm în vizor
vârful Brusturu (2.116 m), fratele mai mic al vârfului Căleanu (2.190 m).
Pe măsură ce urcăm în serpentine din şaua Jigorei, masivul Ţarcu ni se
dezvăluie tot mai mult. Panorama se lărgeşte. Vârfurile însă încep să se
ascundă sub stratul cenuşiu de nori.
Lăsăm în urmă stâna din stânga drumului şi ne angajăm în urcuşul final. În
dreptul curbei de 180 de grade spre stânga oprim şi facem câţiva paşi pe un
drum lăturalnic în direcția nord-est. Deasupra noastră persistă o pătură de
nori care ne ţine în umbră, dar în depărtare, spre sud-est, se ridică în lumina
soarelui crestele munţilor Godeanu şi Cernei. Spre sud putem desluşi chiar şi
culmea Cănicei (vezi finalul articolului Cătunele din munţii Cernei).
Ne rotim privirea spre nord-est, unde urmărim prelunga şi golaşa culme a
Nedeii (circa 8 km), dincolo de valea Şuculeţului.
Puţin mai la stânga, spre nord, se adânceşte valea râului Bistra
Mărului, unde se ascunde şi staţiunea Poiana Mărului. Dincolo de această vale vedem
toate culmile care coboară dinspre vârful Bloju (2.162 m) până în valea
Bistrei.
Imediat după ora 17 suntem lângă crucea de pe Muntele Mic, de unde
cuprindem cu privirea mica staţiune. Nu este un lucru rău faptul că această
staţiune are un ritm de dezvoltare lent. În acest fel locul este mai ferit de
înghesuială, agitaţie şi zarvă.
La sud-est orizontul e închis de culmile Godeanului, care se prelungesc cu munţii Cernei până la Băile Herculane,
pierzând treptat din înălţime. Un spectacol de măreţie şi eleganţă!
Din staţiune spre apus, în direcţia localităţilor Borlova, Turnu Ruieni
şi Zerveşti, coboară spinări împădurite
de foioase încă verzi. Dar e un verde închis şi obosit, care prevesteşte toamna.
Jos de tot, în dreptul localităţii Zerveşti, sclipeşte în soare apa
lacului de acumulare, aflat pe cursul râului Sebeş (vezi articolul Narcise, ruine medievale şi un ochi de apă).
La coborâre admirăm câţiva cai care pasc în voie şi libertate,
cutreierând munţii. Oare aparţin cuiva? Se îngrijeşte cineva de ei? Sau sunt
lăsaţi în voia sorţii?!
La Turnu Ruieni oprim pentru câteva clipe ca să privim spre turnul de pe
deal, scăldat acum în razele blânde ale soarelui, care coboară spre apus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu