sâmbătă, 29 noiembrie 2014

Toamna la extremitatea nordică a Semenicului - Autumn in the extreme north of mountains Semenic


Toamna la extremitatea nordică a Semenicului

Autumn in the extreme north of mountains Semenic



    Pornim să cutreierăm din nou cotloanele mai puţin cunoscute ale Banatului. Este joi, 13 noiembrie 2014 şi noi plecăm spre satul Rugi (comuna Păltiniş). Din comuna Păltiniş virăm la dreapta, ieşim de pe drumul asfaltat şi după 6 km ajungem în satul Rugi. Aici lăsăm maşina şi pornim pe valea pârâului Rugiu în sus. Este aproape ora 11.

    
   La ieşire din sat, în stânga drumului, apare o pensiune care pare părăsită. Puţin mai încolo drumul este blocat cu o barieră, iar dincolo de pârâu, în stânga, răsare un canton silvic abandonat. Copacii şi-au cam scuturat deja frunzele, cu mici excepţii. Drumul este presărat cu un covor de frunze colorate şi uscate care foşnesc sub picioarele noastre. Nu prea avem şansa să vedem vreun animal. La un moment dat, dincolo de pârâu, apare un şir de brazi care formează o linie verde de-a lungul văii. Ajungem într-un loc unde zac buşteni groşi şi lungi, năpădiţi de buruieni. Se vede treaba că stau aici de mult. Oare n-ar fi buni pentru foc? Doar se apropie sezonul rece!

    
   După o oră şi jumătate de mers drumul nostru se transformă într-o cărare mai largă şi începe să urce. Cotim la stânga şi începem să urcăm abrupt pe coasta unui deal. Orizontul începe să se deschidă spre depresiunea Caransebeşului. Pâlcurile de brazi şi pini formează mici pete verzi în mijlocul pădurii de foioase, dezgolită de veşmântul său. După o jumătate de oră ieşim din pădure şi ajungem în vârful dealului. Suntem pe Dealul Mare, la altitudinea de 640 m.

    
   Vântul tăios îşi face simţită prezenţa. Efortul făcut până aici ne este însă răsplătit din plin. În faţa noastră avem valea pârâului Valea Mare. Dincolo de vale se ridică în faţa noastră dealurile ondulate şi brăzdate de drumul ce urcă spre satul dispărut Lindenfeld. La capătul de jos al văii se zăresc câteva case din localitatea Poiana. Dincolo de culoarul Timişului se vede vag conturul munţilor Ţarcu. Nu avem timp acum să urcăm până la fostul sat de etnici germani, Lindenfeld.

    
   Suntem la extremitatea nordică a munţilor Semenic. Pe dealuri se văd din loc în loc turme de oi şi câteva vaci care pasc în jurul colibelor. După o gustare frugală luată la adăpost de curenţii de aer reci, începem coborârea. Mergem pe culmea dealului în jos, apoi intrăm în pădure. Prindem o cărare şi după puţin timp traversăm pârâul şi ieşim la drumul nostru din vale. Aproape de ora 16:30 suntem la maşină, la marginea satului Rugi. 

    
   Ca să ajungem la Reşiţa, nu mergem spre Păltiniş, pe unde am venit, ci schimbăm traseul şi urcăm dealul în direcţia satului Ohabiţa. Drumul este desfundat de ploi şi presărat cu şanţuri, dar priveliştea de aici este încântătoare. Ne sare în ochi biserica ortodoxă din Rugi, izolată pe coasta dealului, pe partea opusă a văii. După localitatea Ohabiţa drumul devine ceva mai bun. Lăsăm în urmă localităţile Delineşti şi Apadia şi ieşim la drum asfaltat chiar înainte de comuna Brebu. Trebuie să menţionăm că nici una din localităţile prin care am trecut de la Rugi încoace nu are vreo tablă la intrare sau la ieşire, pe care să fie trecut numele. În această privinţă nu s-a schimbat nimic din primăvara anului trecut, când am trecut pe aici (Un circuit la început de mai). Dacă nu ai o hartă şi vii pe aici pentru prima dată, atunci trebuie să ghiceşti numele acestor localităţi! În fine, ajungând acasă, ne dăm seama că mai avem multe de descoperit prin Banat, chiar dacă ne-am născut aici. 


                                     https://www.mcdv82.net/
                                                                                                                                                          13 noiembrie 2014                                                                                                                                                Cosmina-Daniela-Vlasta M.
    
  

                                                                                 13 noiembrie 2014  
                                                                                 Cosmina-Daniela-Vlasta M.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu