Ger de ianuarie pe Valea Mare
January frost on the Valea Mare
În miezul unei zile geroase de sâmbătă, 21 ianuarie 2017, ne aflăm pe valea Vecinicului (Valea Mare), în amonte de localitatea Ilidia. O maşină de teren are nevoie de ajutorul muşchilor umani, deoarece tracţiunea pe faţă nu-i funcţionează.
Cascada Valea Mare pe care am admirat-o în primăvara anului 2015 (vezi articolul Covor de primăvară în cheile Vecinicului) este acum secată şi acoperită de zăpadă. Apa se strecoară prin labirintul subteran şi apare la suprafaţă cu câţiva metri mai jos.
Gerul de ianuarie a transformat apa în gheaţă şi a sculptat cu măiestrie bijuterii efemere.
Cantonul silvic pare încremenit în timp, părăsit şi abandonat.
Prin ceaţa rece, dincolo de albia Vecinicului, se întrevede un pisc auster.
În aval de cantonul silvic, apele Vecinicului sunt nevoite să sară de pe stâncă, formând trepte spectaculoase.
Perle de gheaţă pe valea Vecinicului.
Ar trebui să ne facem timp pentru a privi în linişte astfel de minuni naturale.
Oare avem ochi pentru a vedea aceste frumuseţi naturale?
Pe drumul de întoarcere aruncăm o privire asupra Lacului Mare de la Oraviţa, îngheţat de a un capăt la altul şi patrulat de câini.
Urcând spre Anina, vedem că soarele devine stăpân pe situaţie, iar ceaţa rămâne în vale. În faţa noastră apare sanatoriul de la Marila. Chiar şi de la distanţă se vede starea deplorabilă în care se află. Clădirea abia se mai ţine pe picioare! Avem impresia că din clipă în clipă se va prăbuşi în hăul ce se cască sub ea.
În drum spre Anina, pe drumul vechi. Noroc cu zăpada care a astupat gropile şi a nivelat drumul!
Zăpada are o crustă care, pur şi simplu, ne orbeşte în bătaia soarelui.
Intrăm în Anina. În prim-plan vedem cimitirul romano-catolic din cartierul Steierdorf.
Biserica romano-catolică din Steierdorf. Încă nu este ora 16, dar soarele deja se pregăteşte de culcare!