marți, 28 iulie 2015

Trei zile în Retezat - Three days in Retezat

Aparate Foto

 

Trei zile în Retezat

Three days in Retezat



    Luni, 20 iulie 2015, în sărbătoarea sfântului Ilie, plecăm cu intenția de a respira câteva zile aerul din munții Retezat. După ora 12 ajungem în stațiunea Râușor și ne tragem sufletele încinse de arșița zilei. La 12:30 intrăm pe „Traseul Curioșilor” care urcă spre culmea Lolaia. Urcăm prin stânga pârtiei de schi până ajungem la capătul ei de sus. Din când în când aruncăm câte o privire în spatele nostru. Apoi urcușul se mai domolește. În stânga, jos, vedem clădirile din stațiune, iar în plan îndepărtat se întinde valea Râușor, străbătută de panglica sinuoasă a drumului.

    
   Pe marginea potecii apar tot felul de flori, care mai de care mai frumoase, mai parfumate și mai viguroase. Ne intersectăm cu trei turiști care vin din direcția opusă. Poteca noastră face două întoarceri de 180 de grade spre dreapta și ne bagă în jnepeniș. Curând cărarea este invadată de o trupă numeroasă de copii care coboară veseli. Se pare că au fost în șaua Ciurila. Însoțitorul lor le atrage atenția că cei care urcă au prioritate și le amintește să salute lumea.

    
   La 15:30, după mai multe opriri datorate caniculei, ajungem în șaua Ciurila. Orizontul se deschide generos. Avem în față aliniate culmea Stânișoara, culmea Pietrele și culmea Valea Rea. În spatele lor se conturează crestele golașe. Undeva jos, în valea împădurită cu brazi, se ascunde cabana Pietrele. În dreapta se desfășoară valea Stânișoara, dantelată în partea superioară de stânci impunătoare. Suntem la o intersecție de trasee. Spre stânga poteca se întinde pe culme, iar apoi coboară abrupt la cabana Pietrele. În dreapta traseul urcă pe culmea Lolaia, trece prin vârfurile Lolaia Nord (2180 m) și Lolaia Sud (2278 m), pentru a ajunge în final pe vârful Retezat (2482 m). Drept înainte cărarea coboară în valea Stânișoara. Aceasta este varianta pe care o alegem noi.

    
   Coborâm în valea Stânișoara cu ochii ațintiți spre crestele care o mărginesc. În câteva minute ajungem pe malul stâng al pârâului care vine din lacul Stânișoara. Suntem în umbra pădurii. De aici se poate ajunge într-o oră la lacul Stânișoara. Noi mergem spre stânga și coborâm pe lângă apele repezi și înspumate ale pârâului. Pe alocuri ne oprim să admirăm salturile spectaculoase pe care apa le face peste rocile întâlnite în cale. Între timp norii se adună deasupra munților și începe să tune înfundat. 

    
   La ora 17 suntem la cabana Pietrele. De fapt, aici sunt mai multe clădiri, printre care cabana Pietrele și vila Stânișoara. Observăm că există și puțină mișcare. Totul este înconjurat de molizi. Ne așezăm să ne refacem puterile. Abia ne terminăm gustarea că începe să picure. Se pare că sfântul Ilie nu se dezminte. Dacă e ziua lui, trebuie să plouă! Ne adăpostim în pridvorul unei mici căsuțe din lemn și așteptăm circa 10 minute. Dar timpul ne presează. Începem să urcăm abrupt pe traseul marcat cu bandă galbenă. În câteva minute ploaia încetează, tunetele se îndepărtează și cerul începe să se lumineze. Când ieșim din pădure pe culme, soarele deja este din nou pe cer și luminează misterios o parte din creste. Culmea Lolaia, mărginită de vârful Retezat, apare în lumina apusului de soare. Înaintăm pe culme până ieșim la intersecția din șaua Ciurila. De aici traseul nostru se suprapune cu poteca pe care am urcat la venire. 

    
   Ne mai oprim să admirăm, să fotografiem câte o floare și să observăm peisajul în apusul soarelui. La 21:30 suntem din nou în stațiunea Râușor. Schimbăm planul nostru pe loc. Nu mai rămânem aici până mâine pentru a urca pe vârful Retezat. În schimb ne deplasăm până în poiana Cârnic, pentru a continua explorarea Retezatului de acolo. Ieșim cu mașina la marginea orașului Hațeg, virăm dreapta spre Petroșani, iar la Ohaba de sub Piatră mai virăm o dată dreapta spre Nucșoara. În jurul orei 23:30 ajungem la Cârnic, pe valea Nucșoarei, unde un foc de tabără luminează poiana. Instalăm cortul și adormim aproape instantaneu, fascinați de ceea ce am văzut.


**********  

    Ziua de marți, 21 iulie 2015, începe pentru noi abia la ora 8, când soarele începe să încingă atmosfera din cort. Ieșim la lumină și cercetăm cu privirea împrejurimile. Ne aflăm pe o poiană ușor înclinată și fermecătoare. Trei turiști din Republica Moldova își strâng


cortul și pleacă spre inima muntelui. Noi avem de gând să ne refacem după drumeția de ieri. Suntem aici la altitudinea de aproape 1000 de metri și profităm de aerul curat al acestei altitudini. La ora 11 plecăm spre cascada Lolaia, aflată la doar 15 minute distanță de mers pe jos. Ultima dată am fost aici în 28 aprilie 2003, când am urcat până la cabana Pietrele și am făcut câteva fotografii cu un aparat pe film.

    
   La cascadă s-au făcut între timp scări din lemn și chiar și o masă pe care se poate așeza aparatul de filmat sau fotografiat. Cascada este impresionantă, cu două șuvoaie, care se aruncă de la circa 15 metri. Cascada adună apele pârâurilor Stânișoara, Pietrele, Valea Rea și Galeș. Traversăm podul construit peste râul Lolaia și ajungem pe partea opusă. Admirăm și fotografiem cascada și de aici. Înaintăm puțin pe un drum slab conturat și ne oprim pe malul stâng al pârâului Chiag, care se unește cu Lolaia imediat în aval de cascadă. Ne urcăm pe pietroaiele uriașe aflate mai sus de pod și ne odihnim în susurul apei. Ce loc de plajă mai bun ne-am putea dori? Ne răcorim în apa rece și limpede și ne uscăm pe pietrele parcă special amenajate pentru odihnă. În jurul orei 14 ne întoarcem la cortul nostru din poiana Cârnic. 

    
   Ne mutăm cu cortul și mașina la umbră, pe marginea poienii. Chiar dacă suntem la început de săptămână, poiana devine tot mai animată. Lângă noi oprește o mașină de teren cu turiști din Polonia. Polonezii se echipează repede și pornesc pe drum în sus. Dincolo de drum se ridică cabana Cascada, cea mai mare clădire de aici. Pe lângă aceasta, au mai apărut și alte cabane și pensiuni mai mici. De jos apar câțiva drumeți tineri, cu rucsacuri voluminoase în spinare. Ne dăm seama imediat că sunt turiști cehi, care vin în această zonă destul de des. 

    
   Spre seară oprește în dreptul cabanei Cascada un microbuz din Bosnia și Herțegovina, plin cu turiști de vârsta a doua. Înainte de lăsarea întunericului în poiană își mai ridică cortul și câțiva compatrioți de-ai noștri. Astăzi ploaia s-a ținut departe de crestele Retezatului. Pentru că nu mai este ziua sfântului Ilie sau pentru că azi n-am urcat pe creste?! Sperăm că mâine va fi o zi cel puțin la fel de frumoasă ca cea de azi și că Retezatul va fi prietenos cu noi. 

  
**********
   
    Astăzi, miercuri, 22 iulie 2015, ne trezim mai devreme și la ora 8 plecăm spre inima munților Retezat. Avem de gând să ajungem până la lacul Galeș și să ne delectăm privirile cu crestele fascinante ale acestor munți. Ne înscriem pe drumul care duce spre cabana Pietrele,


marcat cu bandă albastră. Lăsăm în stânga cascada Lolaia și peste o oră și jumătate de mers facem prima oprire. De aici drumul se îngustează și devine tot mai accidentat. Râul Lolaia se menține în stânga drumului, formând din loc în loc cascade mici și zgomotoase. Pe marginea drumului sunt parcate două mașini de teren. De sus coboară doi turiști și tot atâția urcă, venind din spatele nostru.

      
    La 11 fără un sfert, unde drumul plin de grohotiș face o curbă spre dreapta, noi deviem pe o cărare spre stânga. Prindem cărarea ce duce spre cabana Gențiana, marcată cu triunghi albastru. Trecem puntea întinsă peste apele zglobii ale pârâului Stânișoara. După doar circa 10 minute ajungem la o altă intersecție de trasee. Drept înainte cărarea duce spre cabana Gențiana, la dreapta urcă spre cabana Pietrele, iar spre stânga înaintează spre lacul Galeș. Marcajul indică 3 ore de mers până la lacul Galeș.

   
    Coborâm ușor și traversăm a doua punte aruncată peste apele pârâului Pietrele. Începem să urcăm susținut în diagonală. Urmează o scurtă coborâre care ne scoate la a treia punte fixată peste apele reunite ale pâraielor Galeș și Valea Rea. După câteva minute ne intersectăm cu traseul care deviază spre dreapta și duce spre Tăul dintre Brazi (45 de minute). Noi continuăm spre stânga pe poteca marcată cu triunghi roșu. Mai avem două ore până la lacul Galeș.

      
    După ore de mers prin răcoarea pădurii de molid, ieșim într-un platou dominat de jnepeniș. Străbatem platoul cu jnepeni și intrăm într-o poieniță acoperită cu iarbă grasă și flori. În fața noastră se conturează tot mai clar stâncile pleșuve ale Porților Închise. În dreapta apare firul apei care se prelinge din lac. În fine, la un sfert de oră după ora 14, suntem pe marginea lacului Galeș, situat la altitudinea de 1990 m. După suprafață am putea spune că este unul dintre cele mai întinse lacuri glaciare din Retezat. Facem o pauză și scrutăm cu privirile norii negri care se îngrămădesc deasupra crestelor.

   
    În stânga, puțin în urma lacului, se înalță vârful Galeș (2261 m). Tot în stânga, în dreptul lacului, ne ține sub observație Vârful Mare (2463 m), iar în dreapta lacului, în față, se încruntă la noi vârful Valea Rea (2311 m). Se aud tunete dinspre creste. Pe partea opusă a lacului coboară de pe creastă două persoane. Între timp apare lângă noi, venind de jos, o familie formată din 4 membri. Ocolim lacul prin stânga. Aici se desprinde poteca ce urcă spre Vârful Mare și Porțile Închise. Urcăm deasupra lacului și mergem pe marcajul cruce roșie. Imaginile care ni se descoperă sunt magnifice și uluitoare. Trei ochiuri de apă, trei tăuri suspendate deasupra lacului Galeș, își etalează frumusețile.
    
    Începe să picure, dar noi sperăm să nu fie o ploaie de durată. Din șaua care ne desparte de Valea Rea se aud behăituri de oi. O turmă de oi începe să coboare spre lacul Galeș. Ciobanul, un om roșu la față, ne povestește că turma se compune din 400 de oi. A urcat aici la începutul lunii iulie, iar la sfârșitul lunii august deja va coborî. Stâna este amenajată chiar sub Vârful Mare. La 16:45 suntem în șaua care ne permite să privim dincolo, spre Valea Rea. Frumuseți nemărginite și greu de descris în cuvinte! Ne dăm seama că nu putem merge mai departe, având în vedere că este aproape ora 17, iar noi trebuie să ne mai și întoarcem la poiana Cârnic. 

   
    Jos zărim tăurile din Valea Rea, iar dincolo de ele se înalță suveranul Retezatului, vârful Pelaga (2509 m), flancat în dreapta de Colții Pelegii. Dincolo de acest vârf deja trebuie să apară lacul Bucura, cel mai mare lac glaciar din România (vezi articolul Din nou pe Retezat, după 10 ani). În dreapta, în depărtare, se ridică spre cer inconfundabilul vârf Retezat. Din stânga vârful Peleaga este concurat de vârful Păpușa Mare (2508 m).  

   
    După ce înregistrăm pe carduri aceste frumuseți naturale, începem coborârea. Ne mai oprim la cele 3 tăuri suspendate deasupra lacului Galeș. Sunt Zănoagele Galeșului, adevărate opere de artă ale naturii. La marginea lacului Galeș ajungem din urmă turma de oi, flancată de câinii paznici. Ciobanul este aproape, așa că nu suntem în pericol. Ne luăm rămas bun de la luciul de apă al lacului Galeș. Apele sale încep să reflecte albastrul cerului și roșul apusului de soare. Cerul se degajează. Deasupra crestelor bolta cerească se albăstrește.


    Străbatem jnepenișul și intrăm în pădurea de molid. După câteva minute deviem după un indicator care ne scoate în 10 minute la Tăul dintre Brazi. Este singurul lac din Retezat care nu este de origine glaciară și se află la altitudinea de peste 1700 m. De la acest lac coborâm pe o pantă abruptă, urmărind marcajul cerc roșu, până ne intersectăm cu traseul pe care am urcat, aproape de a treia punte.

 
   La ora 21 ieșim la drumul ce urcă spre cabana Pietrele. Noi însă cotim spre dreapta, pentru a coborî spre poiana Cârnic. Observăm că s-a chinuit cineva să urce cu mașina pe aici. Grohotișul este răvășit. Mai jos, unde drumul se lărgește puțin, zărim o mașină de teren din Cehia cu capota deschisă. De cealaltă parte a drumului un grup de turiști, trecuți de vârsta tinereții, și-au întins corturile și stau la masă. Intrăm cu ei în vorbă și aflăm că au vrut să ajungă la cabana Pietrele și să se cazeze acolo. GPS-ul și harta le-au arătat că există drum spre cabană. Le explicăm că nu se poate ajunge acolo cu mașina. Îi lămurim bucuroși și despre alte aspecte ale traseelor care pornesc din această parte a Retezatului. Dimineața vor să urce spre creste și vor să știe dacă pot lăsa mașina aici în siguranță pentru vreo două zile. Noi am zis că da, pot s-o lase aici fără griji. Dumneavoastră ce ziceți?! La ora 22, deja pe înserate, ajungem la cortul nostru de la Cârnic.


**********  

    În dimineața zilei de joi, 23 iulie 2015, ne împachetăm pe îndelete și pornim spre casă. Luăm cu noi până la Ohaba de sub Piatră 2 tineri turiști din Cehia, care au ajuns aici ieri și au înnoptat în cort. Numai ce coboară turiștii cehi din mașina noastră și puțin


puțin mai încolo, la o stație de autobuzde pe șoseaua Petroșani - Hațeg, luăm cu noi alți doi tineri cu rucsacuri care vor să ajungă prin Hațeg până la Sibiu. Turiștii sunt din Finlanda și trebuie să ne descurcăm cu ei în limba engleză. Din Hațeg drumul nostru duce prin Caransebeș spre Reșița. Acasă vom vizualiza și analiza fotografiile și filmările făcute. Parcul Național Retezat este primul parc național din România și poate fi considerat pe bună dreptate un veritabil colț de rai.

 
                              https://www.mcdv82.net/
                                                                                                                                                              20-23 iulie 2015
                                                                                                                                            Cosmina-Daniela-Vlasta M.