Stațiunea Bâlea, iarna
Bâlea resort, in the winter
La lacul Bâlea de pe Transfăgărășan am fost de mai multe ori, dar
niciodată iarna (vezi articolul Făgăraș, între soare și nori). Tocmai de aceea ne-am
hotărât să mergem acolo acum, la sfârșitul lui ianuarie. Înainte însă am avut
grijă să ne rezervăm o cameră la cabana Paltinu, pentru că la cort nu putem sta
în acest anotimp și la o asemenea altitudine. Într-o zi de luni, 28 ianuarie
2019, închisă și stăpânită de nori, plecăm spre destinația amintită. Alegem cea
mai scurtă cale prin Caransebeș, Hațeg și Simeria. Din valea Mureșului ne
înscriem pe autostradă, care ne duce până la extremitatea estică a municipiului
Sibiu. De la intersecția cu șoseaua ce străbate valea Oltului nu mai avem mult
până ce ajungem la Transfăgărășan (DN 7C). Trecem prin Cârțișoara și începem
urcușul spre Bâlea Cascadă. Aici deja drumul este flancat de grămezi și bulgări
de zăpadă.
Încă nu este ora 15 când oprim în dreptul cabanei Bâlea Cascadă. Un
singur comerciant rezistă pe baricade lângă chioșcul său. Ne uităm după
telecabină, drumul în sus fiind închis și impracticabil în această perioadă.
L-a telefon ni s-a spus că telecabina circulă zilnic cât ține lumina zilei, cu
condiția să nu bată vântul. Aflăm că telecabina nu circulă azi tocmai din această
cauză. În aceste condiții suntem direcționați prin telefon spre recepția
cabanei Bâlea Cascadă, care este soră bună cu cabana Paltinu de sus, ambele aparținând
de aceeași societate. Deocamdată ne mulțumim cu altitudinea de 1.234 de metri
la care ne aflăm chiar acum. De îndată se deschide ușa cabanei, chiar dacă pe
ușă scrie „Inventar” și numărul de telefon afișat este eronat! Suntem primiți
cu amabilitate și cazați într-o cameră confortabilă și călduroasă. Nu ne rămâne
decât să sperăm că mâine vântul va lăsa telecabina să circule. După o scurtă
cină luată la restaurantul cabanei ne retragem în cameră pentru odihnă.
**********
De la ora 8 suntem în picioare și coborâm la restaurant, pentru a lua
micul dejun inclus în prețul cazării. O masă consistentă și bună. Apoi ne luăm
bagajul și urcăm spre telecabină. La ora 9:30, în dimineața zilei de marți, 29 ianuarie 2019, după un
scurt claxon,
telecabina se pune în mișcare. Nu suntem decât noi și însoțitorul de
serviciu. Traseul de 3.687 de metri este străbătut în circa 15 minute.
Diferența de nivel este de 800 de metri.
Pe măsură ce telecabina urcă, noi încercăm să deslușim din peisajul
înconjurător, atât cât ne permite ceața. Observăm în stânga, în coasta
muntelui, conturul șoselei înzăpezite. Sub noi se profilează o mică parte din
imaginea cascadei înghețate și acoperite de zăpadă. Atacăm porțiunea finală, cu serpentinele șoselei aflate sub noi. În
final apare în față stația telecabinei, iar în stânga deslușim un turn cu
cruce. Coborâm din telecabină și ieșim din clădire. Scările sunt îngropate sub
zăpadă. Imediat ne lovește în față un val rece. Vântul nu bate prea tare, dar e
îndeajuns de rece încât să ne determine să strângem hainele în jurul nostru.
Căutăm cu insistență direcția spre cabana Paltinu, care nu se vede de
aici. Un indicator ne arată direcția și ne informează că avem de mers până
acolo 3 minute. Doar că în acest moment nu există cărări și cu atât mai puțin
drumuri vizibile. Ne tragem gluga pe cap și înaintăm încet cu capul aplecat,
pentru a evita răbufnirile vântului care ne aruncă zăpada în față.
Înaintăm încet și greu prin zăpada mare și curând avem în fața imaginea
cabanei Paltinu. Ca să ne apropiem însă de cabană, trebuie să trecem peste
zidul de zăpadă ridicat de vânt în jurul ei. Chiar la ușa cabanei dormitează
doi câini prietenoși. Vorbim cu ei ca să ne lase să intrăm.
Înăuntru atmosfera este mult mai prietenoasă. Nici aici nu este nimeni,
în afară de recepționer și o bucătăreasă. Primim o cameră la etajul 1. Cu toate
acestea însă zăpada ajunge aproape de balconul nostru. După câteva momente de
refacere ieșim să căutăm construcțiile de gheață din vecinătatea lacului Bâlea.
Norii își scutură fulgii de nea în capul nostru. Abia acum observăm că
stația telecabinei este aproape în totalitate îngropată sub zăpadă și gheață.
Dacă la telecabină am plătit 30 de lei de persoană, vizitarea hotelului de
gheață, aflat în vecinătatea telecabinei, costă 15 lei. Hotelul are un antreu,
unde găsim o băncuță sculptată în gheață. Deasupra este stema cabanei Bâlea
Lac.
Mergem mai departe și suntem bombardați de muzica ce răsună de la bar.
Întreaga încăpere este inundată de lumini colorate și jucăușe. În interior
intrarea este flancată de două busturi impresionante din gheață: regele
Ferdinand și regina Maria. Drept în față este situat barul, iar de-o parte și
alta sunt înșirate scaune și mese. Toate sunt, bineînțeles, din gheață.
Scaunele au și câte o bucățică de blană pe ele.
Pe laterale vedem intrările în dormitoare, acoperite cu cortină. De
fiecare parte sunt câte 6 camere. Fiecare cameră este iluminată în alte culori
ambientale. Camerele au câte un pat mare și o sculptură specifică în gheață. De
fapt, fiecare cameră are o denumire împrumutată din munții Făgăraș, evidențiată
deasupra intrării (Poiana Neamțului, Lacul Avrig, telecabina Bâlea, Castelul de
Lut, Vârful Negoiu, Valea Doamnei, Vârful Suru, „Palatul Brukenthal”, etc.).
Atmosfera camerelor este foarte romantică, intimă și în același timp
extrem de rece. Luminițele multicolore îmbracă gheața în mister și ne dă
impresia că ne aflăm într-un palat de cristal. Nu ne-am încumeta însă să
petrecem aici o noapte întreagă!
Ieșim din atmosfera feerică a hotelului de gheață, ne ridicăm privirea
și în imediata apropiere vedem o cruce. Este biserica construită și ea din
gheață. Intrăm să vedem și această minune efemeră a frigului. În dreapta este
sculptată în gheață Cina cea de taină. O imagine foarte sugestivă! Spre stânga
vedem mai multe rânduri de băncuțe care coboară spre un mic altar, făurit și el
din gheață. Se pare că unii tineri care vin aici să-și încheie căsătoria. Pe
peretele din spatele altarului luminează o cruce impunătoare. Bineînțeles, și
ea este modelată în gheață! Întreaga atmosferă ne inspiră admirație și ne
îndeamnă la reculegere. Este aproape ireal!
Vizavi de biserică urcăm câteva scări și intrăm într-un iglu. Formele
din gheață care sclipesc în diferite culori ne introduc în lumea basmelor. Din
antreu se văd câteva deschideri care duc spre dormitoare individuale. Cei
îndrăzneți pot înnopta aici. Fiecare încăpere are un pat mare, construit și el
din gheață. Este o lume aproape supranaturală, o altă planetă!
Coborâm spre lacul Bâlea. Este înghețat în totalitate și acoperit de
zăpadă. Este greu să ne imaginăm că în acest loc există vara un ochi de apă.
Suprafața lacului înghețat este brăzdată de snowmobile, care trag după ele o
barcă gonflabilă sau o banană la fel de gonflabilă. Sunt și câțiva amatori care
încearcă aceste mijloace de transport. Locul este destul de animat, dar nu
aglomerat.
Facem cale întoarsă spre cabana noastră. Rezerva de fulgi de nea încă nu
s-a terminat. Urmele noastre din zăpadă au dispărut demult. Servim masa și ne
odihnim puțin. Ne bucurăm că după intemperiile pe care le-am înfruntat afară, ne
putem retrage într-un adăpost unde este cald și bine. În vecinătatea noastră
este amplasată stația meteo, unde se pare că locuiesc acum și salvamontiștii.
Dar... încă n-am terminat pe ziua de azi. Înainte de lăsarea amurgului,
la ora 17, ieșim din nou pentru o tură. Vrem să vedem totul în lumina
crepusculară. Ninsoarea s-a mai potolit și vizibilitatea a devenit mai bună.
Observăm în dreapta câteva pete negre: sunt stâncile care mărginesc intrarea în
tunel. Sunt printre puținele locuri neacoperite de zăpadă. Oricum, cine n-a
văzut locul vara, nu poate să-și dea seama acum că acolo este un tunel.
Reușim să deslușim acum granița dintre cer și pământ, conturul munților.
În spatele cabanei noastre apare vârful Paltinu (2.401 m). Vizibilitatea este
destul de bună și în jos, spre valea Bâlii. Se vede, de asemenea, și linia
crestei care coboară spre cabana Bâlea Cascadă.
Crucea de pe turnul aflat în apropierea telecabinei este acum luminată.
Hotelul de gheață este închis după ora 17. Dar biserica și igluul sunt deschise
și iluminate în interior. Acum totul este și mai fermecător. Una din cabanele
de lângă lac este mai animată. Cealaltă în schimb este nelocuită, așteptând
parcă venirea verii.
La întoarcere ne intersectăm cu un grup de turiști străini, conduși și
îndrumați de un ghid. Sunt printre ei și câțiva cehi. Ne croim drumul înapoi
spre cabana Paltinu, ghidându-ne după luminițe. Suntem din nou la adăpost. După
cele văzute, nu mai avem nevoie nici de cină. Sigur vom dormi foarte bine.
**********
Dimineața zilei de miercuri, 30 ianuarie 2019, ne găsește în
restaurantul cabanei, la micul dejun. Ninge. Din nou. Ne gândim dacă vom putea
coborî azi cu telecabina. În orice caz, după micul dejun plecăm spre
telecabină, să fim acolo la 9:30. Din când în când ne afundăm
în zăpadă și câte o răbufnire de vânt ne rade fața. Încercăm să ne găsim ritmul. Intrarea în stația telecabinei abia se vede. La 9:30 telecabina se pune totuși în mișcare. Începem coborârea. De data aceasta suntem mai mulți în cabină. Pe măsură ce coborâm, se schimbă puțin câte puțin și peisajul. La ieșirea din telecabină observăm că aici vremea s-a înmuiat. Dacă sus ningea, aici avem parte mai degrabă de lapoviță.
Ne recuperăm mașina și pornim spre casă, dar mintea noastră încă se plimbă pe acolo, pe sus. Întotdeauna am susținut că iarna are vraja ei aparte, așa cum o are, de fapt, fiecare anotimp. Iarna ne transpune în lumea basmelor și a castelelor de gheață. Doar că este mai frig decât vara! Dar... ce ne pasă?! Știm că după iarnă va urma și vara. Până atunci însă vrem să ne bucurăm de iarnă!
