sâmbătă, 15 februarie 2014

Expoziţia foto "Oraşe ale Uniunii Europene" din Oradea - Photo exhibition ''Cities of the European Union'' in Oradea

Aparate Foto

 

Expoziţia foto "Oraşe ale Uniunii Europene" din Oradea

Photo exhibition ''Cities of the European Union'' in Oradea



    Români şi maghiari lucrând la un proiect? Da! Nu trebuie să ne mirăm. Toţi suntem oameni, fie români, fie maghiari, fie alte naţionalităţi. Aşa s-a întâmplat şi în cazul Salonului Internaţional al Artiştilor Fotografi Români şi Maghiari de Pretutindeni, care în acest an a abordat tema „Oraşe ale Uniunii Europene”. Expoziţia cu fotografiile acceptate, printre care şi 3 fotografii de-ale  noastre, reprezentând oraşele Timişoara şi Lugoj, este organizată la Galeria Stars din Cluj, la Institutul Cultural Român din Szeged (Ungaria) şi la Galeria Euro Foto Art din Oradea.

    Ne-am hotărât să plecăm la vernisajul expoziţiei de la Oradea, care are loc vineri, 24 ianuarie 2014, la ora 11. Pentru a ajunge la Oradea la timp, pornim din Reşiţa înainte de ora 6 dimineaţa. Chiar dacă suntem în luna ianuarie, zăpada încă nu s-a aşternut în zona de câmpie. Este un lucru care ne avantajează în deplasarea noastră spre Oradea. Mergem spre Lugoj, iar între Izvin şi Remetea Mare intrăm pe autostradă, pe care înaintăm până la Arad. După o scurtă pauză făcută la Arad, ne deplasăm mai departe prin Chişineu Criş şi Salonta spre Oradea. Ajungem la Oradea în jurul orei 10. Aici totul este îmbrăcat cu o haină subţire de zăpadă strălucitoare. Soarele se ia la trântă cu norii şi aruncă câteva raze matinale peste peisajul urban îngheţat. Nu vrem să pierdem vremea căutând galeria şi mai ales nu vrem să întârziem. De aceea ne suim într-un taxi. Şoferul de taxi cunoaşte Piaţa 1 Decembrie 1918, unde trebuie să ajungem, dar e nelămurit în legătură cu numărul 12, acolo unde se află Galeria Euro Foto Art. După 3 telefoane date la colegi, taximetristul tot nelămurit rămâne, pentru că nimeni nu-i poate spune unde se află această adresă. Într-un sfârşit, totuşi, ajungem la destinaţie şi taxiul ne debarcă tocmai în faţa unei clădiri pe care se vede cifra 12. Coborâm din taxi şi... ce să vezi? Dăm nas în nas cu două afişe care popularizează expoziţia. Unul din afişe reprezintă chiar una din fortografiile noastre făcute la Timişoara. Suntem surprinşi în mod plăcut! Dincolo de geamurile clădirii răzbat spre noi acorduri muzicale vioaie.

    Intrăm în clădire, deschidem o uşă spre stânga şi... suntem în mijlocul galeriei foto. La o masă, unde sunt pregătite medaliile şi menţiunile, îl găsim pe domnul Tóth Ştefan, preşedintele Asociaţiei Euro Foto Art, şi pe asistentul său. Domnul Tóth Ştefan a fost ani buni preşedintele Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România (AAFR) şi prin urmare dispune de o bogată experienţă în organizarea expotiţiilor foto în ţară şi străinătate. Într-un colţ, cu instrumentele de suflat lipite de gură, cinci tineri îşi fac încălzirea. Este formaţia de cameră Presto Brass din Oradea, care susţine cu muzică acest vernisaj. Dăm o tură prin galerie, admirând fotografiile expuse. Ne urcăm şi la etaj, unde vedem fotografiile monocrome. Amenajarea galeriei ni se pare foarte inspirată şi făcută cu mult gust.

    Puţin după ora 11 vernisajul începe cu acorduri muzicale plăcute, după care urmează introducerea făcută de domnul Tóth Ştefan. De asemenea, sunt prezenţi şi directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Bihor, criticul de artă Ramona Novicov, redactorul-şef al revistei „Várad”, precum şi mai mulţi fotografi, invitaţi şi câţiva elevi de la Liceul Ady Endre. Cuvântările sunt întrerupte de câte o partitură muzicală. La final urmează o fotografie de grup şi o mică gustare. Suntem încântaţi de atmosfera destinsă, prietenoasă şi plină de fotografie şi muzică. Ne întâlnim cu feţe deja cunoscute de fotografi, facem câteva fotografii şi primim şi noi un afiş ce anunţă acest vernisaj. În jurul orei 12:30 trebuie să ne despărţim. De data aceasta mergem pe jos până la maşină, pentru a surprinde câte ceva din sufletul oraşului.


    Odată ajunşi la maşină, ne deplasăm cu ea spre bulevardul D. Cantemir şi continuăm pe strada Nufărului până ajungem la un supermarket, unde oprim pentru o scurtă gustare. În jurul orei 14 plecăm de aici şi ieşim pe drumul E 79 (DN 76), pentru a ne îndrepta spre Beiuş şi Brad. Am decis să ne întoarcem acasă pe aici, prin Apuseni. Vrem să mai admirăm puţin şi din măreţia munţilor, atât cât ne va permite lumina zilei. Trecem prin staţiunea Băile Felix şi după puţin timp apar în stânga noastră vârfurile înzăpezite din munţii Pădurea Craiului. Apoi, aproape de Beiuş, în continuarea munţilor Pădurea Craiului, îşi arată măreţia munţii Vlădeasa. Tot aici se iveşte în dreapta noastră coama munţilor Codru Moma. Este o zonă mirifică, un paradis pentru iubitorii munţilor. La câţiva kilometri după ieşirea din Beiuş zărim în stânga noastră, mult mai aproape decât celelalte lanţuri de munţi de până acum, vârfurile semeţe ale munţilor Bihor. Munţii Bihor, cu vârful Curcubăta Mare (1849 m), deţin recordul de înălţime al Apusenilor. De fapt, munţii Apuseni sunt cei mai scunzi dintre Carpaţii româneşti, dar au un farmec aparte şi te surprind mereu.

    În comuna Vârfurile, unde ne intersectăm cu DN 79A care vine de la Chişineu Criş, oprim pentru alimentarea maşinii. Începe să burniţeze. După câţiva kilometri trecem prin Hălmagiu. Aici vedem, în stânga noastră, drumul care urcă spre muntele Găina (27 km). Am fost pe muntele Găina, dar nu am urcat pe aici, ci dinspre comuna Aram Iancu, din judeţul Alba. În viitor ne gândim să încercăm şi drumul acesta. Începe să se însereze. Când ajungem la Brad este deja întuneric. Aşa se face că nu mai vedem nimic din munţii Metaliferi pe care-i traversăm, după ce trecem de oraşul Brad. După circa o jumătate de oră ieşim pe valea Mureşului, pe drumul european E 86 (DN 7). Înainte de comuna Ilia virăm la stânga pe DN 86A, care ne conduce spre Lugoj. De acolo „atacăm” ultima bucată de drum, pe DN 58A, prin Soceni, până la Reşiţa. Este trecut de ora 21 când ajungem acasă.

    Am avut o zi frumoasă de iarnă, pentru că şi iarna pot fi zile frumoase. Şi... să nu uităm, fiecare anotimp are farmecul său. Ne-am convins că artiştii fotografi sunt unii dintre acei oameni care pot transforma şi ceva urât în ceva frumos. Am vizitat o galerie foto încântătoare, am cunoscut oameni noi şi am avut parte şi de câteva imagini cu vârfuri ninse, chiar dacă le-am văzut doar pentru o clipă şi numai de la distanţă mare. N-am trecut pentru prima dată prin Apuseni, dar de fiecare dată când i-am văzut, ni s-a descoperit o altă faţă magnifică a acestor munţi. Chiar dacă suntem abia la sfârşitul lunii ianuarie şi se anunţă ninsori, care până acum au cam lipsit, facem deja planuri pentru ieşirile în natură, care ne cam lipsesc.





         www.wix.com/mcdv1504/photography
  

                                                                                 24 ianuarie 2014  
                                                                                 Cosmina-Daniela-Vlasta M.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu