Pentru prima dată în Cehia... sau revenire după 40 de ani?
For the first time in the Czech Republic... or a return after 40 years?
Oare cum e când ajungi pentru prima dată în Cehia? Sau dacă te întorci acolo după 40 de ani, când încă mai exista Cehoslovacia?! Și mai vorbești și limba cehă! Ce poate fi mai palpitant? Dacă urmăriți acest articol atunci veți afla aceste lucruri. Am fost invitați să petrecem câteva zile în Cehia. Așa că plecăm la drum de dimineață într-o zi călduroasă de miercuri, 8 iunie 2022. Ieșim din țară (România), traversăm Ungaria de la sud la nord, trecem obligatoriu prin Slovacia și spre seară intrăm în Cehia. Ne oprim tocmai în extremitatea estică, aproape de granița cu Polonia, în orășelul Fulnek. Nu stăm prea mult la povești după un asemenea drum. După cină suntem deja pregătiți de culcare.
**********
Dar în dimineața zilei de joi, 9 iunie 2022, suntem în picioare devreme pentru a vedea ceva în jurul nostru. Vizităm biserica cochetă și foarte bine întreținută. Biserica a fost ridicată între anii 1750-1760, iar între 2019-2021 a fost revitalizată. Toate detaliile din interior
reflectă stilul baroc. Fulnek nu este un oraș mare. În ciuda faptului că
la sfârșitul celui de-al doilea război mondial a fost distrus în proporție de
70 la sută, s-au păstrat totuși destule monumente culturale. Piața din centru,
înconjurată de clădirile bine întreținute, arată foarte bine.
Urcăm pe o alee (de fapt, un traseu educativ) până la poarta unui
castel. Este o clădire privată aflată în renovare, nu poate fi vizitat, de
aceea admirăm clădirea de la distanță. Castelul tronează deasupra orașului și
este emblematic pentru această localitate. La întoarcere vedem în mijlocul
naturii statuia lui Jan Amos Komenský, renumit pedagog, care a activat aici
între anii 1618-1621. La baza soclului citim: „Știința predării și învățării nu
trebuie și nu poate să se inspire de altundeva decât de la pedagoga natură”.
Coborâm în piața orășelului, unde întâlnim ansamblul statuar din centru,
care reprezintă Sfânta Treime. De fapt, biserica de aici este închinată Sfintei
Treimi. Traversăm piața centrală și ne oprim la biserica sfântului Iosif și
fosta mănăstire capucină (franciscană). În aprilie 1950 călugării au fost
evacuați de aici, iar mănăstirea folosită ca depozit.
În imediata apropiere găsim capela barocă a sfinților Roch și Sebastian,
unde în prezent au loc expoziții și concerte. În timpul reconstrucției din anul
1995 cimitirul din jurul capelei a fost transformat în parc public. Tot aici se
găsește și vila Loreta în care funcționează acum o casă de copii.
Ne întoarcem în piața centrală și avem în față biserica Sfintei Treimi,
renovată între anii 2019-2021. Avem în față treptele care duc spre intrarea în
biserică. O adevărată bijuterie barocă! Biserica este administrată acum de
călugări pallotini.
Înainte de ora 12 suntem la Ostrava, capitala regiunii moravo-sileziene,
la circa 15 km de granița cu Polonia. Cândva un centru industrial important
(extracția cărbunelui și oțelărie) și cunoscut sub denumirea de „Ostrava cea
neagră”, în 2020 orașul a ajuns în finala concursului „Orașul verde al
Europei”. Aici se află unul din cele mai mari parcuri urbane din Europa (3.000
de copaci).
Suntem invitați să vizităm sediul TV Noe, o televiziune non-comercială cu
caracter creștin, care emite din anul 2006 și se susține din donații. La
început puțini erau cei care credeau că aceasta va supraviețui în jungla
televiziunilor din ziua de azi. Sloganul televiziunii este: „Televiziunea
știrilor bune”.
Televiziunea Noe dă o voce celor neglijați,
oferă prietenie celor singuri, o oportunitate începătorilor, vrea să fie o
alternativă pentru cei (ne)mulțumiți și un spațiu pentru cei care caută. Totuși,
se poate și așa... să arătăm ce este bun și pozitiv în jurul nostru. La noi
televiziunile încep cu câte o știre oribilă și negativă care te indispune. De
ce?! Goana după bani să fie de vină? Suntem foarte încântați de ceea ce vedem aici:
multe butoane, ecrane, cabluri și oameni cu adevărat profesioniști. În fiecare
zi la ora 12 este transmisă din capelă în direct o slujbă religioasă. Angajații
sunt cu noi foarte amabili și sunt interesați și de cehii care trăiesc în
Banat. La plecare primim și câteva cadouri de la magazinul de suveniruri aflat
aici.
Înainte de pleca din oraș, ne oprim la catedrala
romano-catolică. Biserica a fost construită în anii 1883-1888 în stil neo-renascentist.
Sediu episcopal, adică catedrală, a devenit abia în anul 1996.
La ora 19 suntem deja înapoi la Fulnek. Dar,
încă nu mergem la odihnă... Ne deplasăm spre satul Lukavec, aflat la nici 6
km nord de Fulnek. În satul Lukavec,
care aparține administrativ de orașul Fulnek, ne îndreptăm spre biserică. Este
o biserică mică, ridicată în cinstea sfântului Ioan Botezătorul și în cinstea
sfintei Barbara, consacrată în anul 1702.
**********
Vineri, 10 iunie 2022, este o nouă zi, un nou început. Suntem pregătiți pentru noi aventuri. De dimineață mergem în direcția orășelului Odry, aflat la sud-vest de Fulnek, la doar 9 km distanță. Iar din Odry mai înaintăm puțin spre sud ca să ajungem la mina abandonată de
andezit. Mina provine din secolul al XIX-lea,
iar acum este amenajată pentru turiști.
Primim câte o cască de protecție pentru cap,
lumină și intrăm în galeria cunoscută sub numele de Karl Flaschar. Acesta a
început exploatarea andezitului în anul 1902.
Suntem însoțiți de un ghid care ne explică
amănunțit ceea ce vedem aici. Coborâm pe o scară metalică, din loc în loc
pereții galeriei și tavanul sunt consolidați cu piloni de lemn. Pe alocuri
vedem câte un liliac agățat de pereții galeriei. În lunile de iarnă, mina nu
poate fi vizitată, pentru a nu deranja coloniile de lilieci care iernează aici.
De fapt, accesul la mină se face pe un traseu educativ, lung de 2,6 km și
jalonat de panouri informative.
Nu ne oprim însă doar aici. Călătorim mai
departe spre sud, cam 42 de km, și după circa o oră și jumătate ne oprim la bazilica
mariană de pelerinaj Svatý Hostýn. După scurta pauza de prânz intrăm în bazilica
monumentală și strălucitoare. Deasupra altarului principal tronează statuia
Fecioarei Maria cu Pruncul Isus în brațe. Bazilica dispune de 7 clopote cu
greutăți cuprinse între 170 și 2.000 de kilograme.
În apropierea bazilicii este Calea Crucii cu
cele 14 stațiuni – varianta veche. Puțin mai departe este o altă variantă –
Calea Crucii ridicată de arhitectul Dušan Jurkovič, mai stilată, ale cărei
planuri le-a prezentat în anul 1904.
În câteva minute ajungem și la turnul de
belvedere al împăratului Franz Josef I, care a fost prezent la așezarea pietrei
de temelie la 1 septembrie 1897. De la înălțimea turnului admirăm în liniște dealurile
Hostýn-ului.
Coborâm pe scările de sub bazilică și ne oprim
la capela cu apă, întemeiată în 1658. Bineînțeles, la tot pasul găsim
indicatoare turistice care ne ghidează spre destinația dorită. Ne așezăm să ne
răcorim și să ne hidratăm. Suntem încântați de tot ce vedem în jurul nostru. Totuși,
vine și timpul să ne întoarcem la Fulnek.
După circa o oră și jumătate suntem din nou în
Fulnek, „tabăra” noastră de bază. Într-o sală de sport a fost amenajată o
expoziție de covoare. Este ceva inedit și spectaculos. Modelele de pe covoare
aproape că ne hipnotizează.
La ora 19 suntem în biserica parohială Sfânta
Treime, unde suntem însoțiți de un ghid. Acesta ne conduce prin biserică și
prin ...istorie. În această seară se ține în Cehia Noaptea bisericilor, cam cum
se ține Noaptea muzeelor în România.
De la ora 20 în biserică se țin diferite
rugăciuni însoțite de cântece. Cântecele sunt interpretate, inclusiv la
instrumente, de o trupă de tineri inimoși. Ascultăm și înregistrăm. Suntem
bucuroși că suntem martorii acestor evenimente.
La ora 22 programul din biserică se încheie și
noi ne pregătim de odihnă. Înainte de a adormi însă rulează prin mintea noastră
toate imaginile acestei zile frumoase.
**********
Iată-ne la sfârșitul săptămânii, într-o zi însorită de sâmbătă, 11 iunie 2022, care ne găsește la iazul Chmelník. Iazul se află la sud de localitatea Kelč, lângă râul Juhyně și este folosit pentru recreere și pescuit. Este aproape miezul zilei și împrejurimile lacului mișună de
copii cercetași. Totul este foarte bine
organizat. Copiii sunt îndrumați și conduși de mai mulți tineri. Se desfășoară
aici diferite activități recreativ-educative. La început toți copiii se
înregistrează și sunt repartizați într-o grupă.
Câțiva copii aleargă în jurul iazului, la umbra
pădurii, caută informații și se orientează în teren. Pe apa lacului vâslesc în
barcă alți copii, bineînțeles cu vesta de salvare pe ei. Într-un colț, la umbra
unui copac, un grup disciplinat, condus de o tânără, își pun mintea la contribuție
încercând să dezlege niște cuvinte încrucișate și rebusuri.
Ne oprim lângă un grup de copii care sunt instruiți cum să acorde primul ajutor în caz de nevoie. Unul din ei stă întins pe jos, simulând un rănit care are nevoie de ajutor, iar altul îi acordă primul ajutor cu manevre specifice, supravegheat de o tânără. Copiii au parte și de teorie, dar și de practică. Ceea ce învață pun imediat și în practică.
Puţin mai departe de iaz, pe o pajiște, suntem invitați
să tragem la țintă cu arcul. Încercăm să dăm tot ce putem, dar nu e așa de
simplu cum pare. Robin Hodod sigur s-ar fi descurcat mai bine aici!
În pădurea din jurul iazului câțiva copii se
străduiesc din răsputeri să ridice un cort, bineînțeles îndrumați și ajutați la
nevoie de doi tineri. Este o pânză de cort, pe care trebuie s-o întindă și s-o
prindă de niște bețe din lemn improvizate fixate în pământ. Deci, nu este un
cort gata cumpărat pe care îl montezi foarte repede și ușor.
În apropiere vreo 10 copii dau totul din ei ca
să aprindă un foc și să fiarbă apoi într-o oală câteva ouă. Sunt chestiuni
foarte practice și utile care le vor fi cândva de folos în viață. Să nu credeți
că oricine știe să aprindă un foc și să-l întrețină!
Suntem încântați, văzând cum creste o nouă generație
de oameni sub deviza „Mens sana in corpore sano”, adică o minte sănătoasă
într-un corp sănătos. Uniformele acestor copii sunt foarte elegante și nu le
este rușine cu ele. Bineînțeles că cineva s-a îngrijit și de hrană și apă
pentru toți cei prezenți aici. Așa cum am spus, totul este foarte bine pus la
punct.
După doar 10 minute ajungem în orășelul Kelč,
unde vizităm biserica. Biserica din Kelč este amintită deja în secolul al
XIII-lea, când a fost scaun episcopal, dar cea actuală provine din secolul al
XVIII-lea și este închinată sfinților Petru și Paul. Din anul 1957 biserica
dispune de 3 clopote sfințite de cardinalul František Tomášek, arhiepiscop de
Praga, care a fost aici catehet timp de 7 ani.
În biserica cochetă împodobită cu vitralii predomină arhitectura barocă. Suntem însoțiți de sacristanul bisericii, care ne explică cu răbdare toate detaliile. Tot ceea ce vedem în jurul nostru ne încântă privirile și ne înalță sufletul.
În imediata apropiere, în casa parohială este
amenajată o expoziţie de păpuşi. Dar nu este o expoziţie oarecare... Păpuşile
sunt îmbrăcate atent după moda diferitelor timpuri: Grecia antică (sec. VI-IV î.C.), Roma antică
(sec. V-III î.C.), Egiptul antic (400 î.C.-300 d.C.), slavii (sec. al X-lea),
moda gotică (sec. XII-XV), renaşterea italiană (sec. al XVI-lea), moda barocă
(sec. al XVII-lea), rococo (sec. al XVIII-lea şi al XIX-lea), Art Nouveau
(sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea), moda interbelică (anii
20 ai sec. al XX-lea), twist (anii 60 ai sec. al XX-lea), moda contemporană
(din 1980 până în zilele noastre). Autoarea proiectului este Jindřiška
Mikolášková.
Soarele se îndreaptă încet, dar sigur spre
asfinţit, iar noi ne întoarcem la Fulnek. Dar ziua încă nu s-a sfârşit pentru
noi, pentru că în biserica din Fulnek începe la ora 19 un concert la care vrem
să participăm. Concertul este susţinut de doi solişti vocali din China şi un
preot din Polonia, iar acompaniamentul muzical este asigurat de o pianistă din
Polonia. Nu suntem singurii care ne lăsăm purtaţi în eter de cântecele
interpretate fără cusur în incinta bisericii. Oamenii savurează fiecare notă
muzicală ce se înalţă din pieptul soliştilor spre cer.
Încă nu este vremea să ne retragem la odihnă. La
finalul zilei, când soarele este deja aproape de linia orizontului, mergem să
ne liniştim la turnul de belvedere Pohoř-Olšová. Turnul din lemn, construit în
2014, este situat la circa 10 km sud de Fulnek, are 64 de trepte şi peste 17
metri înălţime. Din turn cuprindem cu vederea colinele molcome din apropiere
acoperite cu rapiţă, iar în depărtare se conturează munţii Beskizi din lanţul
carpatic, ce se întind spre Polonia, precum şi o parte din munţii Sudeţi
(Jeseníky). Când vremea este favorabilă şi aerul curat, poate fi văzut de aici
şi Praděd (1.491 m), cel mai înalt vârf din masivul Hrubý Jeseník. Nici că se
putea încheia ziua mai bine!
**********
A sosit şi ziua cea mare pentru locuitorii orăşelului Fulnek: hramul bisericii din localitate. Este o zi superbă de duminică, 12 iunie 2022.
La ora 10 începe liturghia solemnă concelebrată de 5 preoți. Biserica este plină. Toată ceremonia este acompaniată magnific de corul din localitate.
La ora 12 ne deplasăm circa 6 km în direcția
sud-vest până în localitatea Tošovice, unde luăm prânzul. Este o zonă cu
multiple posibilități de recreere: traseu pentru biciclete, telescaun cu pârtie
de schi, piscină, pistă de bob... Noi însă ne oprim azi doar la restaurantul
Heikalka din apropiere, unde ne așezăm la masă.
De la ora 15 suntem deja înapoi în curtea casei
parohiale, unde începe distracția. Sunt multe familii cu copii. Adulții stau la
mese, la o gustare, la prăjitură, cu câte o răcoritoare sau bere în față, iar
copiii se zbenguie și zburdă în voie pe gazon.
Este o atmosferă de voie bună, unde oamenii se
cunosc mai bine. Bineînțeles, atmosfera este întreținută de muzică bună: câțiva
tineri cântă la instrumente de suflat, acompaniați și de tobe, o adevărată
fanfară.
Distracția durează până seara. Cam așa se
încheie duminica aceasta pentru noi. Ne ducem la odihnă relaxați și fericiți.
**********
Mai avem 2 zile de petrecut în Cehia şi vrem să profităm de acest timp pe care îl avem la dispoziţie. Astfel că în ziua de luni, 13 iunie 2022, plecăm în direcţia nord-vest, spre localitatea Břidličná, unde vom vizita pe cineva. Sunt circa 60 km până acolo. Aproape de
Břidličná trecem pe lângă barajul Slezská Harta, aflat pe cursul râului Moravice. La Břidličná cunoştinţa noastră ne invită la masă, astfel că ne deplasăm vreo 10 km până la restaurantul Farma din localitatea Moravoslezský Kočov.
După prânz plecăm spre Karlova Studánka, o staţiune balneară, aflată la poalele vârfului Praděd (1.491 m), cel mai înalt vârf din masivul Hrubý Jeseník (Munţii Sudeţi). Admirăm peisajul staţiunii, care seamănă în întregime cu un parc, tragem în piept aerul curat şi ne răcorim cu apă minerală direct de la sursă.
De fapt, intenţia noastră era să urcăm pe vârful Praděd, dar din cauza ploii torenţiale care se abate asupra regiunii, renunţăm la acest plan. Ne întoarcem înapoi spre sud, trecem prin localitatea Malá Morávka, unde vizităm biserica si apoi ne oprim tocmai la Břidličná. După ce intrăm şi în biserica de aici, pornim spre est, până la Opava (circa 50 km).
Oraşul Opava este capitala istorică a Sileziei Cehe, aflat în regiunea Silezia-Moravia. Trecem pe lângă casa unde a locuit compozitorul Ludwig van Beethoven (1806) şi ajungem la catedrală. Catedrala de aici este o construcţie impunătoare în stil gotic cu 2 turnuri. Interiorul este împărţit în 3 nave.
Pornim spre sud, pentru a ajunge înapoi la Fulnek. Dar pe drum ne mai oprim în localitatea Hradec nad Moravicí, unde vedem Castelul de stat Hradec nad Moravicí sau Castelul Roşu (Státní zámek Hradec nad Moravicí sau Červení zámek). În imediata apropiere se înalţă şi Castelul Alb (Bilý zámek). Le vedem doar din exterior, pentru că deja e trecut de ora 18.
Încheiem ziua de azi cu o cină şi în final ne pregătim de odihnă, pentru că urmează noaptea, şi noaptea este destinată în principal odihnei şi refacerii puterilor, nu suntem bufniţe sau alte orătănii de noapte.
**********
Marţi, 14 iunie 2022 este ultima noastră zi în Cehia şi vrem să mai vedem câte ceva. Tocmai de aceea de dimineaţă pornim spre sud-
est, cu ochii aţintiţi spre munţii Beskizi, care fac parte din lanţul Carpaţilor. Înainte de ora 10 suntem deja prezenţi la capătul inferior al telescaunului, lângă hotelul Ráztoka din localitatea Trojanovice.
Pornim cu telescaunul de la altitudinea de 620 m şi pe măsură ce urcăm aerul devine mai răcoros şi perspectiva se lărgeşte. După cei 1.637 m parcurşi cu telescaunul, ajungem sus, unde ne oprim la 1.020 m.
Intrăm pe traseul Valaška, ceva inedit pentru noi. Este un traseu suspendat printre copaci, construit din lemn şi sprijinit pe piloni metalici, realizat în anii 2017-2018. Traseul are o lungime de 660 metri şi urcă deasupra copacilor până la altitudinea de 1.099 m, de unde se deschid privelişti de poveste.
La capătul traseului este o porţiune cu podea din sticlă. Dacă intri acolo, vei trăi o senzaţie unică, dar nerecomandată pentru oricine, pentru că vei avea impresia că ţi-a fugit pământul de sub picioare şi te prăbuşeşti în gol.
Ne întoarcem de pe traseul inedit Valaška şi pornim în direcţia opusă, spre vârful Radhošť. Este un traseu lejer, care urmează creasta muntelui, seamănă mai degrabă cu un drum îngust, recomandat şi familiilor cu copii, cu o lungime de circa 4 km. Pe traseu întâlnim multe familii care împing cărucioare cu copii.
La 12:30 suntem pe vârful Radhošť (1.129 m), unde ni se deschid alte orizonturi şi ne plimbăm cu privirea kilometri întregi. Poposim lângă statuia fraţilor sfinţi Cyril şi Metodiu, originari din Grecia, dar consideraţi apostolii slavonilor.
În imediata apropiere găsim capela sfinţilor Cyril şi Metodiu, ridicată aici în anul 1898. În interiorul capelei ne sare în ochi o rugăciune inedită, atribuită sfântului Thomas Morus (1478-1535):
„Dă-mi poftă de mâncare, Doamne,
și ceva de mâncare.
Dă-mi un trup sănătos, Doamne
și învață-mă cum să-l tratez.
Dă-mi o minte sănătoasă, Doamne,
ca să pot vedea binele din jurul nostru,
să nu mă sperie păcatul
și să știu să-l corectez la timp.
Dă-mi un suflet tânăr, Doamne,
ca să nu mă plâng,
să nu iau prea în serios
micul şi prostescul „eu”.
Te rog, dă-mi umor, Doamne,
și harul de a înțelege gluma,
ca să mă pot bucura de viață
și să știu cum să-i consolez
pe alții.”
Pe drumul de întoarcere admirăm peisajul din altă perspectivă şi nu ne
mai săturăm de măreţia naturii din jurul nostru. Înainte de a coborî de pe
munte, intrăm într-un restaurant să ne refacem puterile şi savurăm „kyselica”,
o ciorbă acrişoară cu bucăţele de carne afumată. Trebuie să remarcăm serviciile
bine dezvoltate chiar şi aici pe munte, care vin în întâmpinarea turiştilor. Aici
sus se poate ajunge şi cu autoturismul sau cu autobuzul, bineînţeles contra
unei anumite sume de bani. Noi coborâm însă tot cu telescaunul.
Încheiem ziua de azi şi periplul nostru prin regiunea Moravo-Sileziană din Cehia la restaurantul Horní Dvůr din localitatea Jistebník, aflată la circa 22 km nord-est de Fulnek. După câteva partide de popice, ne aşezăm la masă pentru cină.
Cam asta a fost călătoria noastră prin Cehia. Ne-am relaxat, ne-am odihnit şi ne-am lărgit puţin orizontul cultural. Mâine plecăm spre casă. Sperăm să mai revenim, pentru avem ce vedea aici!
https://mcdv1504.wixsite.com/vlasta82 8-14 iunie 2022 Cosmina-Daniela-Vlasta M.
