Ecouri clasice în peştera Româneşti
Classic echoes in the Cave Românești
Ce poţi să faci într-o peşteră? Poţi să
admiri formaţiunile calcaroase apărute de-a lungul timpului; poţi să cercetezi
coloniile de lilieci care trăiesc acolo; poţi să vezi rămăşiţele unor animale
dispărute; poţi să urmăreşti firul unor ape subterane; poţi să cauţi comori
ascunse acolo cu veacuri în urmă; sau... poţi să asculţi un concert de muzică
clasică. Da! Asta am făcut şi noi duminică, 21 octombrie 2012, începând cu ora
13, în peştera Româneşti (Peştera cu Apă) din munţii Poiana Ruscă.
Cum am ajuns însă până aici? Teoretic pare
simplu. Ne angajăm pe DN 68A, care leagă oraşul Lugoj de comuna Ilia. Dacă venim
dinspre Lugoj, atunci din Margina, sau mai încolo, din Coşava, o luăm la
dreapta spre Curtea şi ajungem la o intersecţie. Aici este o mănăstire şi putem
să mergem spre dreapta ca să ajungem în satul Româneşti. Satul aparţine de
comuna Tomeşti. Din satul Româneşti cotim la stânga pe lângă cimitir pe un drum
de ţară, care în 45 minute de mers pe jos ne scoate la peşteră. De la
intersecţia mai sus-amintită putem s-o luăm însă şi spre stânga, în direcţia
localităţii Fărăşeşti. În felul acesta putem să ne apropiem de peşteră mai mult
cu maşina, dar există şi riscul de a ne rătăci!
Prima dată s-a
organizat aici un concert simfonic în anul 1984. Concertele au fost iniţiate de
Asociaţia Speologică Speotimiş, care are deja 37 de ani de activitate şi a
explorat peste 300 de peşteri din munţii Banatului. Membrul fondator al
asociaţiei este dr. Constantin Lupu, sufletul concertelor din
peşteră. În organizarea concertelor este implicată şi Fundaţia Academică
Culturală Timişoara. Deci, anul acesta a fost deja ediţia a 28-a. Concertele sunt
organizate anual în a doua jumătate a lunii octombrie. De obicei, concertează
aici Filarmonica Banatul din Timişoara, alături de diferiţi invitaţi de onoare,
oameni ai muzicii din ţară şi din străinătate. Am putea spune că acest concert
devine deja o tradiţie. De asemenea, este o metodă foarte ingenioasă de a
populariza muzica clasică şi de a-i scoate pe unii oameni mai comozi din case.
În
acest an ne-am pregătit din timp pentru acest eveniment. Duminică dimineaţa la
ora 8 am plecat din Reşiţa în direcţia satului Româneşti. La ieşire din comuna
Margina am virat spre dreapta, spre Curtea. Am ajuns din urmă
două autobuze cu membri Filarmonicii Banatul. În localitatea Curtea însă
asfaltul s-a terminat, autobuzele s-au oprit şi noi în spatele lor. Ne-am dat
seama că iarăşi „am luat-o pe arătură” şi am întors maşina aproape instantaneu.
Ne-am întors până la intrarea în localitate, de acolo am cotit spre dreapta, am
trecut peste un podeţ şi am intrat pe drumul care vine de la Coşava spre Româneşti
şi Tomeşti. De fapt, am uitat că suntem în România, unde indicatoarele sunt
foarte „scumpe la vedere”. În jurul orei 10:30 am parcat în satul Româneşti,
unde deja erau îngrămădite destule maşini. De data aceasta am hotărât să ne
apropiem de peşteră dinspre satul Româneşti. La intersecţia drumului principal
cu accesul spre peşteră era postată poliţia şi bloca accesul maşinilor
într-acolo. La drumul principal nu am găsit nici un fel de indicator care să ne
anunţe că mergem spre peşteră. Şi iarăşi ne amintim că acesta este renumita „ordine
românească”!
Anul acesta invitaţii de onoare sunt dirijorul
Ilarion Ionescu-Galaţi şi fiul său Florin Ionescu-Galaţi, care ne-au delectat
cu partituri de Mozart, Ceaikovski, Dvořák, J. Strauss... Peştera are, de
altfel, o acustică foarte bună. Directorul concertului, Ioan Coriolan Garboni,
preşedintele Fundaţiei Academice Culturale Timişoara, anunţă prezenţa unui
număr de circa 3 mii de participanţi. Suntem destul de înghesuiţi, ne mai
călcăm pe picioare, dar încercăm să ne facem treaba cât mai bine. La finalul
concertului aşteptăm să se mai „aerisească” peştera şi încercăm să capturăm
câteva cadre printre puhoaiele de turişti. Membri Asociaţiei Speologice
Speotimiş se îngrijesc de logistică, iluminare, scaune pentru invitaţi,
sonorizare... De altfel, în restul anului, peştera nu este amenajată pentru
turişti şi nici iluminată. Mă întreb, când se va întâmpla asta şi când va putea
peştera Româneşti să intre în circuitul turistic?
A fost o zi frumoasă de toamnă, iar soarele ne-a însoţit toată ziua. După ce ne-am delectat auzul cu muzica din peşteră, la întoarcere ne-am delectat şi văzul cu peisajul ruginiu de toamnă al pădurii şi valurile line ale dealurilor înconjurătoare. Ce splendoare! Cu siguranţă, vom reveni aici!
Despre peşteră şi evenimentul cultural care
are loc în ea am aflat de pe internet în anul 2008. Am căutat-o în primăvara
aceluiaşi an, dar fără succes. Peştera Româneşti nu se lăsa găsită prea uşor.
Am revenit în toamna aceluiaşi an, cu ocazia concertului. Ne-am luat după şirul
de maşini care ieşeau din Lugoj şi în dreptul localităţii Coşava virau spre
dreapta. Şi într-adevăr, am ajuns pe malul unui pârâu, unde am găsit un mic
indicator din lemn care ne informa că urmând o cărare abruptă, dincolo de
pârâu, vom ajunge în 15 minute la peşteră. Aşa am ajuns până la peşteră, unde
concertul deja a început.
Abia după ce intrăm pe drumul îngust spre peşteră, după circa 20
de metri, apare un marcaj vechi şi suntem informaţi că în 45 de minute de mers
pe jos ajungem la peşteră. După ce trecem de cimitir, „ne lovim” de autobuzele
cu membri orchestrei. Abia putem trece pe lângă ele şi ne întrebăm cum vor mai
ieşi de acolo?! Drumul urcă lin, apoi devine ceva mai abrupt, iar în final, ne
introduce în pădure şi devine din nou lin. La vreo 300 de metri de peşteră
suntem opriţi de membri Asociaţiei Speologice Speotimiş şi ţinuţi aici până la
ora 12:30. Aici este deja multă lume în aşteptare, cu aparate de fotografiat,
de filmat, cu căţei, cu copii... Şi mai vin destui oameni! Colac peste pupăză,
sunt şi câteva tarabe cu „întreprinzători”, care-i îmbie pe oameni cu diverse
produse alimentare şi suveniruri. Şi... surpriză! Sunt şi aici destule maşini.
Mă întreb, cum au reuşit „să-i înduplece” şoferii pe poliţiştii de la drumul principal
ca să ajungă până aici cu maşinile? După
ce intrăm în peşteră, reuşim să ne găsim o poziţie destul de bună pentru
fotografiat şi filmat, chiar în spatele invitaţilor care stau pe scaune.
A fost o zi frumoasă de toamnă, iar soarele ne-a însoţit toată ziua. După ce ne-am delectat auzul cu muzica din peşteră, la întoarcere ne-am delectat şi văzul cu peisajul ruginiu de toamnă al pădurii şi valurile line ale dealurilor înconjurătoare. Ce splendoare! Cu siguranţă, vom reveni aici!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu