miercuri, 5 aprilie 2017

Aventură în lumea de povești a comunei Bătrâna - Adventure in the wonderland of the commune Bătrâna

Aparate Foto

 

Aventură în lumea de povești a comunei Bătrâna

Adventure in the wonderland of the commune Bătrâna



    Dacă anul trecut am ajuns la Bătrâna venind pe jos dinspre sud (vezi aticolul O localitate cu nume predestinat din Ţinutul Pădurenilor), de data aceasta intenţionăm să ne apropiem de localitatea Bătrâna dinspre nord, mergând cu autoturismul, pentru a putea răzbate distanţa într-o singură zi. Plecăm în dimineaţa zilei de joi, 9 martie 2017 în direcţia municipiului Lugoj. Ceaţa din zorii zilei s-a ridicat şi se anunţă o zi însorită şi plăcută din punct de vedere termic. Pentru a înainta mai repede, vom evita aglomeraţia urbană. Urcăm dealul de la Remetea Pogănici şi deviem la dreapta spre Scăiuş. În desişul pe care-l străbate drumul îngust, dar asfaltat dintre Scăiuş şi Dragomireşti, zărim 2 căprioare. Noi ne uităm la ele, ele se uită la noi. Nu par să fie prea speriate de prezenţa noastră. Traversăm localitatea Ştiuca, iar la Găvojdia trecem calea ferată şi ieşim la şoseaua E70 (DN6). După doar 2 km virăm la stânga spre Nădrag. Lăsăm în urmă Criciova şi Crivaia, chiar înainte de intrarea în Nădrag facem stânga şi începem să urcăm în serpentine prin pădure. Coborâm apoi spre Fârdea, unde ne întâlnim cu lacul Surduc.


    Trecem prin Mâtnicu Mic şi imediat după Drăgşineşti oprim în dreptul unui loc de popas, unde facem o scurtă pauză. Coborând spre Colonia Mică şi Făget, trebuie să încetinim. Un om manevrează un mic utilaj şi se străduieşte să astupe craterele din drum, în timp ce alţi patru „asistă” de pe margine. În Colonia Mică ne atrag atenţia casele noi care se înmulţesc văzând cu ochii. La Făget ne înscriem pe şoseaua E673 (DN68A), destul de aglomerată. După localitatea Coşeviţa intrăm în judeţul Hunedoara şi începem să coborâm în coloană, până la Dobra, pentru că nu se poate depăşi. Fiecare dintre noi avem doar o singură viaţă! Realitatea nu are de-a face nimic cu jocurile stupide unde poţi să faci rost de mai multe vieţi.


    Din localitatea Dobra (ora 12:15) ieşim spre dreapta pe DJ688 şi începem să ne afundăm în pădurile munţilor Poiana Ruscă. La capătul de sus al localităţii Roşcani se termină asfaltul. Drumul se apropie de cursul râului Dobra. Curând ne oprim la inersecţia până la care am ajuns în luna ianuarie (vezi articolul În jurul masivului Poiana Ruscă). Drept înainte drumul duce spre Bătrâna (20 km) şi Vadu Dobrii (30 km). Noi trecem podul peste râu (spre dreapta) şi ne angajăm într-un urcuş tot mai accentuat prin pădure, în direcţia cătunului Faţa Roşie (5 km).


    De aici începe adevărata aventură. Urcăm puţin, având valea râului Dobra în stânga. Apoi, după un viraj strâns, abisul se mută în partea dreaptă, în timp ce partea stângă a drumului îngust este mărginită de abruptul muntelui împădurit. Trecem peste un podeţ şi oprim. Apa ce se strecoară pe sub podeţ provine de la un pârâiaș vioi, se scurge în trepte, printre stânci şi bolovani, săltând zglobie şi formând vârtejuri jucăușe. O imagine idilică, parcă desprinsă din basme!


    Nu durează mult şi prăpastia se mută în stânga noastră. Drumul devine foarte abrupt, plin de noroi şi denivelări după topirea zăpezii şi presărat cu pietroaie. Din această cauză a doua parte a drumului suntem nevoiţi s-o parcurgem cu viteza I. În mod sigur ne ajută şi anvelopele de iarnă. Totuşi, după un viraj la stânga ieşim din pădure şi vedem prima gospodărie. Puţin mai sus oprim lângă două colibe abandonate şi verificăm altitudinea: am depăşit cota de 700 de metri.


    Mai urcăm câteva minute şi ne trezim cu drumul flancat din ambele părţi de gard. De-o parte şi alta a drumului se vede câte o gospodărie. Dar nu vedem nici o suflare de om. Suntem pe o coamă golaşă. Spre răsărit (stânga) se ivesc în depărtare câteva case grupate. Probabil că este satul Merişoru de Munte. În stânga drumului apare o casă ce pare locuită, iar în dreapta sunt grajdurile şi o maşină de teren. Încetinim şi oprim. Din uşa casei se desprinde o femeie încă în putere cu care înfiripăm un dialog.


    Femeia ne confirmă că suntem în cătunul Faţa Roşie şi se miră puţin cum de am urcat pe drumul foarte abrupt. Suntem în Ţinutul Pădurenilor. Sunt aici mai multe gospodării, dar numai 7 sunt locuite (22 de persoane). Drumul care se întinde în faţa noastră este acum mai bun şi duce spre Bătrâna, comună de care aparţine şi acest cătun. Sunt oameni care îşi duc traiul aici tot timpul anului, chiar şi iarna. Căpiţele de fân trădează faptul că pădurenii de aici se ocupă cu creşterea vitelor. Suntem poftiţi să mai venim în zonă.


    Cedăm trecerea unui tractor care vine din faţă, tractând o remorcă încărcată cu fân. Drumul se întoarce spre dreapta şi trece prin dreptul unei alte gospodării. În valea din stânga arde vegetaţia uscată, în timp ce în apropiere paşte o turmă mică de oi, supravegheată de un cioban. Auzim şi glasul unui câine dintr-o curte, dar nu vedem câini vagabonzi aşa cum am văzut în multe localităţi cu statut de oraş. Coborâm uşor şi oprim din nou, de data aceasta în dreptul unei case verzi cu 3 ferestre orientate spre drum. Are lacătul pe uşă şi este aşezată în dreapta drumului. Este fosta şcoală, închisă de mult, după spusele femeii cu care am vorbit. În spatele şcolii se ridică falnic câţiva brazi, iar în stânga drumului răsare o casă părăsită, aproape invadată de vegetaţie.


    Curând vedem şi panoul cu inscripţia localităţii Faţa Roşie, care este orientat spre cei care vin din comuna Bătrâna. Panoul este deosebit, pentru că sub numele localităţii apare şi o poză foarte colorată a zonei. În stânga noastră, dincolo de valea imensă, ne ţine companie un releu de telefonie. Presupunem că este releul amplsat deasupra localităţii Bătrâna. Nu ne ia mult timp să ajungem la o cruce mare din piatră. În faţă observăm câteva case. Nu vedem însă oameni. Abia când lăsăm casele în urmă, un panou ne informează că tocmai am trecut prin cătunul Răchiţaua, în care locuiesc 10 pădureni şi care aparţine şi el de comuna Bătrâna. În circa 5 minute trecem printr-o mică intersecţie. La stânga drumul duce spre cătunul Piatra, iar la dreapta ţinteşte spre Bătrâna.


    În cătunul Piatra mai locuieşte doar o singură familie, formată din 5 membri. Toate aceste 3 cătune (Faţa Roşie, Răchiţaua, Piatra) nu au curent electric. Dar, pe tot parcursul drumului, începând de la urcuşul spre Faţa Roşie, am văzut pe margine un cablu gros, când ieşind din pământ, când atârnând printre crengile copacilor. Acest cablu a apărut din loc în loc şi între cele 3 cătune, prins de câte un stâlp căzut la pământ. Ne-am dat seama rapid că nu este funcţional. Femeia din Faţa Roşie ne-a lămurit că este un cablu de fibră optică pentru... internet! La mirarea noastră ea ne-a replicat: „Nişte bani aruncaţi aşa...”! Cablul de fibră optică a apărut în anul 2010, dar a cedat repede în faţa intemperiilor naturii. Deci, cineva a vrut să le ofere pădurenilor din aceste cătune internet, cu toate că ei se aşteptau mai degrabă să primească curent electric!


    Ne angajăm într-o coborâre până la cursul pârâului Valea Cornetului, unde suntem întâmpinaţi de o nouă răscruce de drumuri. În jos (stânga) drumul coboară spre Dobra (27 km), iar în sus se îndreaptă spre Bătrâna (3 km). Este plasată aici o moară de apă care, după toate aparențele, nu mai funcționează. Pe măsură ce urcăm spre Bătrâna, în stânga se adânceşte valea şi dincolo de ea răsare un perete de stâncă. O raritate în aceşti munţi împăduriţi.


    Trecem printr-o poartă deschisă şi iată-ne, în sfârşit, la capătul inferior al localităţii Bătrâna. Este ora 15. Un monument plasat pe marginea drumului ne urează: „Călătorule, fie că vii, fie că pleci, Dumnezeu să fie cu tine.” Mai trecem printr-o poartă şi ajungem la asfalt. Vizavi de căminul cultural moţăie doi câini. Străbatem uliţa asfaltată şi imediat suntem la marginea superioară a aşezării, unde se termină asfaltul, dar nu şi drumul. Acesta continuă pe o coamă înierbată, apoi intră în pădure şi coboară spre localitatea Poieni din judeţul Timiş. Dar acest drum nu poate fi parcurs în totalitate cu autoturisme de oraş! Noi am parcurs traseul în luna mai a anului 2016, venind dinspre Poieni spre Bătrâna. Ultima parte a traseului am străbătut-o pe jos.


    Suntem lângă releul pe care l-am văzut mereu în stânga noastră. Este un bun punct de reper în această zonă. Lângă releu suntem la altitudinea de aproape 1.000 de metri. Un vânt tăios şi rece ne aminteşte că aici primăvara soseşte ceva mai târziu. De jur împrejur se desfăşoară culmile ondulate, în cea mai mare parte împădurite ale munţilor Poiana Ruscă.


    Ar fi timpul să facem cale întoarsă. Ne abatem prin câteva uliţe secundare şi observăm gospodăriile pădurenilor. Bătrâna are statut de comună, dar nu mai are şcoală din lipsa copiilor. Din grădinile gospodăriilor ne sar în ochi morminte mai vechi sau mai noi. Aşa se procedează pe aici. Aşa se înmormântează membrii familiei. La ieşirea din Bătrâna vedem pe stânga clădirea primăriei. De fapt, tot aici este şi postul de poliţie. Poarta de la intrare este legată cu un lanţ şi ferecată cu un lacăt. Nici urmă de oameni!


    Coborâm până la intersecţia sus-menţionată şi facem o pauză de masă. Între timp se ivesc pe drum 3 căprioare care privesc atent spre noi. Nici nu îndrăznim să respirăm! În câteva clipe căprioarele urcă pe povârniş şi dispar agale în pădure. Pornim pe Valea Cornetului în jos. Apa şerpuieşte de-a lungul drumului, când pe dreapta, când pe stânga, formând numeroase trepte şi căderi spectaculoase. La un moment dat valea se îngustează, iar apa muşcă din bolovani şi stânci. Albia pârâului rămâne sub nivelul drumului. Dincolo de cursul apei se înalţă peretele de stâncă.


    Din loc în loc oprim pentru a admira spectacolul oferit de Valea Cornetului. După 10 km parcurşi din Bătrâna trecem peste un pod şi ne oprim la o nouă răscruce de drumuri. La dreapta noastră drumul urcă spre Vadu Dobrii (20 km), pe când la stânga coboară spre Dobra. Tot în acest punct pârâul Valea Cornetului îşi uneşte apele cu pârâul Bătrâna, formând de aici în aval râul Dobra.


    Noi urmăm cursul apei în jos, oprind pe alocuri şi admirând ghiduşiile râului Dobra. Dintr-o dată... iese din albia râului o căprioară şi dispare cu salturi uriaşe în pădurea de deasupra drumului. Probabil că a fost la adăpat şi am speriat-o. Încercăm să facem socoteala căprioarelor pe care le-am întâlnit azi. Dar... încă nu este timpul pentru aşa ceva, pentru că după câteva minute mai zărim una cam dezorinetată pe drum. Într-o clipită se face nevăzută şi ea.


    După încă 10 km străbătuţi de la confluenţa Bâtrânei cu Valea Cornetului, ajungem la intersecţia cu drumul spre Faţa Roşie. În stânga este podul peste care am trecut la amiază. Aici închidem cercul pe care l-am făcut azi. Un cerc de circa 40 km, pe care l-am parcurs în 5 ore şi jumătate, punând la socoteală şi opririle. Puţin după ora 18 ieşim la Dobra în şoseaua E673 (DN68A) şi ne îndreptăm prin Lugoj spre Reşiţa.


    Am mai descoperit astăzi o fărâmă din Ţinutul Pădurenilor. Pe drum căprioarele s-au jucat cu noi de-a v-aţi ascunselea. Pe înălţimile munţilor Poiana Ruscă am făcut cunoştinţă cu cătunele Faţa Roşie, Răchiţaua şi Piatra, care se zbat să supravieţuiască. Ne-am relaxat ochii şi ne-am înnoit spiritul cu peisajul mirific din jurul acestor aşezări omeneşti. Am revenit în localitatea Bătrâna (86 de locuitori), unde nu se înghesuie nimeni la funcţia de primar. Împreună cu cătunele aparţinătoare comuna abia ajunge la 127 de persoane. În comună nu există şcoală, nu sunt copii... Doar cei îndrăzneţi şi iubitori de singurătate se încumetă să mai zăbovească pe aceste meleaguri!


                    www.wix.com/mcdv1504/photography
                                                                                                                                   9 martie 2017
                                                                                                              Cosmina- Daniela-Vlasta M.

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu