Prin împrejurimile comunei Carașova și deasupra cheilor Gârliștei
Through the surroundings of Carașova and above the Gârliștei gorges
Suntem într-o zi de sâmbătă, 6 februarie 2001, între finalul unei ierni
și aproape de începutul unei primăveri. Soarele încă este destul de timid, dar
temperatura din valea Carașului este plăcută. În aceste condiții, în
după-amiaza zilei amintite, ieșim cu mașina din Reșița pe DJ 581, în direcția
comunei Grădinari. După depășirea intersecției spre localitatea Rafnic și
trecerea peste dealul Ielen (230 m), deviem spre stânga și ne înscriem pe un
drum îngust și recent asfaltat, care duce spre comuna Carașova (DJ 581A). Cu
câțiva ani în urmă am străbătut acest drum în sens invers, dar atunci nu era
asfaltat.
După doar câteva minute ajungem la o intersecție. Spre stânga se poate
ajunge la Nermed și Clocotici, iar la dreapta drumul se îndreaptă spre partea
sudică a comunei Carașova. Drept înainte drumul ajunge tot la Carașova, în
partea de nord a comunei, la podul peste râul Caraș. Toate drumurile sunt
înguste, dar modernizate. Noi mergem spre dreapta. Pe măsură ce urcăm lin, în
stânga observăm câteva case (colibe). Pământul din jurul lor începe să se
dezmorțească.
Începem să coborâm și să ne apropiem de apa Carașului. În dreapta lucesc meandrele râului, iar în depărtare se înalță dealul ascuțit din vecinătatea localității Gârliște (vezi articolul Un vârf escaladat, o dorință împlinită).
Acum apele Carașului curg în dreapta drumului. Apa și drumul se apropie, valea devenind îngustă și pitorească. Pe alocuri, în apropierea apei, se văd porțiuni înverzite și îmbietoare. Intrăm în localitatea Carașova și trecem peste un pod. Avem de gând însă să ne întoarcem exact pe unde am venit, până la prima intersecție.
De la intersecție virăm la dreapta, pentru a ajunge în partea nordică a comunei Carașova. La intrare în localitate oprim. În stânga se găsește Calea crucii (o devoțiune de origine catolică) cu cele 14 stațiuni (de la condamnarea lui Isus până la așezarea în mormânt). Fiecare stațiune este decorată cu marmură, iar în mijloc este un basorelief. Ni s-a părut că basoreliefurile sunt turnate în bronz, dar la o examinare mai atentă ne-am dat seamă că sunt din lemn acoperit cu bronz.
La capătul traseului, în vârful dealului, găsim o capelă (capela Calvaria). Capela este înconjurată de pini și în vecinătatea ei vedem o clopotniță. Aici sunt montate două clopote. Pe cel mare se vede o inscripție în limba germană, precum și anul 1919. Se vede că nu sunt folosite, de vreme ce sunt acoperite de rugină.
Ne îndreptăm spre sudul comunei și ne oprim lângă un curs de apă. Urmând firul apei, ajungem la locul de unde aceasta iese de sub stâncă. Un loc minunat, care ne îmbie la popas și recreere. Lângă izbuc a fost ridicată o cruce.
Deasupra, pe stâncă, este amplasată statuia Fecioarei Maria. Toată această amenajare vrea să imite apariția miraculoasă a Fecioarei Maria în localitatea franceză Lourdes, în anul 1858. De fapt, Lourdes ar putea fi considerat azi cel mai mare loc de pelerinaj din Europa.
O placă comemorativă fixată pe stâncă amintește că totul a fost amenajat în anul 2007, cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la evenimentele din Lourdes. Apa cristalină iese de sub stâncă și sare zglobie de pe o piatră pe alta, în cursul ei spre râul Caraș.
Un indicator turistic din apropiere ne informează că începând de aici se pot parcurge cheile Gârliștei (aproape 4 km). O idee bună de ținut minte!
Ieșim din Carașova la șoseaua DN 58 și o urmăm spre Anina. La est de Carașova se înalță până la 349 de metri dealul cu același nume, unde este amplasat și un releu. Șoseaua urcă neîncetat în serpentine. La altitudinea de peste 600 de metri ieșim din șosea în dreapta, în dreptul unui releu. Trecem pe lângă releu și ne apropiem de marginea cheilor Gârliștei. De fapt, suntem deasupra cheilor.
Cheile Gârliștei nu sunt prea cunoscute, dar spectacolul pe care-l oferă și sălbăticia lor sunt unice. Râul Gârliște își face loc prin calcarele munților Aninei, modelând stâncile întâlnite în cale, înainte de a se uni cu apele Carașului, în apropierea localității Gârliște (vezi articolul Un traseu feroviar la înălțime).
Noi suntem acum pe partea dreaptă a cheilor. Vara cheile Gârliștei sunt destul de greu accesibile datorită vegetației bogate. De asemenea, cheile sunt unul din locurile unde vipera cu corn este la ea acasă. Deci, parcurgerea lor solicită mai multă atenție!
De aici, unde ne aflăm acum, nu se poate coborî în chei, pereții de stâncă fiind abrupți. Chiar și acum, când vegetația încă nu s-a trezit la viață, se observă că aceste chei sunt bine mascate de tufe, arbuști și copaci.
Ne întoarcem acasă cu gândul să revenim și să parcurgem cheile Gârliștei, o rezervație naturală care are multe de oferit drumețului atent la detalii și predispus la efort fizic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu