Orizonturi largi de pe Culmea Cănicei
Wide horizons from Cănicea Ridge
După atâtea zile de stat în casă, a venit timpul să ieșim puțin la aer.
Locuim în județul Caraș-Severin, o zonă cu multe minuni naturale care pot fi
admirate iarăși și iarăși. De aceea, nu este nevoie să mergem prea departe. Vom
merge într-un loc cu priveliști de excepție, Culmea Cănicei sau Culmea Cornereva.
Am fost deasupra satului Cănicea și în anul 2015, dar nu am urcat până sus
(vezi articolul Cănicea –
satul de sub culme). Apoi am mai fost o dată în trecere pe acolo,
am urcat din satul Cănicea până sus, dar nu am avut prea mult timp la
dispoziție. De data aceasta ne reîntoarcem pe Culmea Cănicei, ca să admirăm pe
îndelete tot ce se vede de la aceea înălțime.
Vremea este schimbătoare și nehotărâtă în ziua de luni, 18 mai 2020,
când pornim spre ținta noastră de azi, Culmea Cănicei. Este și motivul pentru
care nu pornim de acasă prea devreme. Trecem prin Caransebeș și urmăm șoseaua
ce se ține de cursul râului Timiș. De la Teregova urcăm spre pasul Poarta
Orientală (535 m), iar de aici coborâm spre Domașnea. Puțin după ieșirea din
Domașnea ajungem în dreptul unei stații de alimentare, unde întoarcem la stânga
și ne îndreptăm pe un drum îngust spre satul Cănicea.
În sat drumul devine tot mai abrupt. Apoi dispare asfaltul de pe drum,
casele rămân în urmă, iar noi începem urcușul pe un drum pietruit. Pe măsură ce
câștigăm altitudine, casele din Cănicea devin din ce în ce mai mici, dar
imaginea de ansamblu devine din ce în ce mai mare. Jos, în depresiune, deslușim
deja comuna Domașnea, precum și panglica drumului european.
După câteva serpentine intrăm în pădure. La ieșirea din pădure străbatem
o porțiune drum mai dificilă și ieșim direct pe culme, în vecinătatea unei
stâne. Din fericire, la stână nu este nimeni acum. Suntem la altitudinea de
1.140 de metri. Aruncăm o privire în
valea din care am urcat (vest). Dincolo de satul Cănicea, îngrămădit la poalele
culmii, vedem comuna Domașnea, iar mai departe spre nord-vest, în spatele
drumului european, deslușim localitățile Luncavița și Verendin. Spre sud-vest
apar comunele Cornea, iar mai departe Mehadica. În spatele tuturor acestor
așezări orizontul vestic este ocupat de platoul Semenicului, pe care abia îl
deslușim prin pâcla albicioasă.
Orizontul nu este așa de clar precum ne-am fi dorit, dar suntem
mulțumiți că nu plouă. Nu suntem prăjiți nici de soare (mai ales că deja suntem
în orele după-amiezii), dar nici nu plouă. Avem parte de o succesiune de lumini
și umbre, datorate soarelui și norilor care se joacă de-a v-ați ascunselea. Oricum,
nu ne deranjează nici vântul, ceea ce e lucru mare la această altitudine!
Culmea Cănicei, cu o lungime de circa 15 km, se întinde pe direcția
nord-sud, de la pasul Furca Obiții (830 m) până spre localitatea Globurău, unde
coboară sub 800 de metri. Altitudinea maximă a culmii este atinsă în vârful
Poiana Mare (1.364 m), situat cam pe la jumătatea acestei formațiuni de relief.
Această culme solitară și semeață poate fi văzută de la distanțe destul de
mari. Așa se face că am văzut-o în luna februarie a acestui an și de pe Muntele
Mic ( vezi articolul Totuși, pe
Muntele Mic și pe Semenic e iarnă).
Să ne îndreptăm acum atenția spre latura răsăriteană a culmii. Urmăm
culmea spre sud, în coborâre ușoară, pentru a ajunge la un vârf golaș denumit
Piatra Elișovei (1.152 m), împodobit cu o cruce. De fapt, linia culmii este secondată
de un drum făcut probabil de ATV-uri și biciclete. Vârful se compune dintr-o
îngrămădire de bolovani și este situat pe partea estică a culmii. De aici
privirea ne conduce spre localitatea Bogâltin, așezată în vale, dincolo de
drumul județean DJ 608, care urcă de la Plugova spre șaua Furca Obiții. De la
Bogâltin un drum pietros, nepracticabil pentru mașini de oraș, urcă prin
cătunul Cracu Teiului spre un al cătun al comunei Cornereva, Poiana Lungă. Un
loc de poveste de care ne leagă amintiri frumoase (vezi articolul Cătunele
din munții Cernei).
La răsărit de Culmea Cănicei se adâncește valea râului Bela Reca,
însoțită de drumul județean amintit și presărată cu câteva din cătunele comunei
Cornereva. În spatele satului Bogâltin apare un vârf „cu capul în nori” care
impune respect: Bolduț (1.215 m). De fapt, orizontul răsăritean este închis de
culmea principală a munților Cernei, culmea Vlașcu, care se întinde de la Băile
Herculane (sud) până la joncțiunea cu masivul Godeanu (nord).
Pornim pe culme spre nord, unde avem de gând să coborâm pe undeva cât
mai aproape de pasul Furca Obiții. În vale vedem centrul comunei Cornereva, o
comună cu un record: are cele mai multe sate componente din România (40). Am
făcut o scurtă incursiune de iarnă și pe la poalele culmii principale a
munților Cernei și am rămas cu amintiri prețioase (vezi articolul O zi de
iarnă la Cornereva).
Lăsăm în stânga vârful Poiana Mare și urmând drumul de pe culme spre
nord, ne apropiem mai mult de depresiunea Cornereva. La un moment dat părăsim
drumul care merge drept înainte și cotim la dreapta. Începem să coborâm de pe
culme. Intrăm în pădure, apoi ieșim într-o poiană, în apropierea unei stâne. La
ieșirea din poiană trebuie să deschidem o poartă, așa cum am mai văzut și în
alte locuri din munții Cernei. Probabil că ele servesc la menținerea animalelor
domestice într-un loc delimitat.
Închidem poarta după noi și ne continuăm coborârea. În dreapta noastră
(est) apare acum vârful Cozia (1.450 m), unde ne-am delectat cu peisajul
fabulos și am scăpat în ultimă instanță de furia câinilor ciobănești în luna
mai a anului 2015 (vezi articolul Vârful
Cozia în luna florilor). Asta înseamnă că ne apropiem de drumul
județean care urcă din Cornereva. Trecem pe lângă câteva case, unele locuite,
altele ruinate și părăsite și într-un final ieșim la drumul județean în
localitatea Gruni, puțin mai jos de școala generală.
Ajungem în pasul Furca Obiții, de unde începem să coborâm în serpentine.
Curând zărim în dreapta lacul de acumulare Rusca, flancat în depărtare de
înălțimile munților Godeanu și Țarcu. Acolo sus se mai văd câteva dâre albe de
zăpadă. Nu este pentru prima dată când trecem pe aici. Drept urmare, nu zăbovim
prea mult la lac. Depășim barajul situat în dreapta, traversăm localitatea
Rusca și la intrarea râului Timiș în strânsoarea munților ne intersectăm cu
drumul european, care ne duce spre Caransebeș și Reșița.
O oază de liniște, sălbăticie și frumusețe naturală... Aceasta este
Culmea Cănicei! Sperăm că așa va și rămâne. Un loc unde ești mai aproape de cer
și unde simți că ești o părticică fericită și un suflet privilegiat al acestui
minunat univers în care trăim. Un loc în care merită să revii ori de câte ori
ai ocazia!
