vineri, 29 mai 2020

Orizonturi largi de pe Culmea Cănicei - Wide horizons from Cănicea Ridge

 

Orizonturi largi de pe Culmea Cănicei

Wide horizons from Cănicea Ridge


   
   După atâtea zile de stat în casă, a venit timpul să ieșim puțin la aer. Locuim în județul Caraș-Severin, o zonă cu multe minuni naturale care pot fi admirate iarăși și iarăși. De aceea, nu este nevoie să mergem prea departe. Vom merge într-un loc cu priveliști de excepție, Culmea Cănicei sau Culmea Cornereva. Am fost deasupra satului Cănicea și în anul 2015, dar nu am urcat până sus (vezi articolul Cănicea – satul de sub culme). Apoi am mai fost o dată în trecere pe acolo, am urcat din satul Cănicea până sus, dar nu am avut prea mult timp la dispoziție. De data aceasta ne reîntoarcem pe Culmea Cănicei, ca să admirăm pe îndelete tot ce se vede de la aceea înălțime.

    
   Vremea este schimbătoare și nehotărâtă în ziua de luni, 18 mai 2020, când pornim spre ținta noastră de azi, Culmea Cănicei. Este și motivul pentru care nu pornim de acasă prea devreme. Trecem prin Caransebeș și urmăm șoseaua ce se ține de cursul râului Timiș. De la Teregova urcăm spre pasul Poarta Orientală (535 m), iar de aici coborâm spre Domașnea. Puțin după ieșirea din Domașnea ajungem în dreptul unei stații de alimentare, unde întoarcem la stânga și ne îndreptăm pe un drum îngust spre satul Cănicea.


   În sat drumul devine tot mai abrupt. Apoi dispare asfaltul de pe drum, casele rămân în urmă, iar noi începem urcușul pe un drum pietruit. Pe măsură ce câștigăm altitudine, casele din Cănicea devin din ce în ce mai mici, dar imaginea de ansamblu devine din ce în ce mai mare. Jos, în depresiune, deslușim deja comuna Domașnea, precum și panglica drumului european.


   După câteva serpentine intrăm în pădure. La ieșirea din pădure străbatem o porțiune drum mai dificilă și ieșim direct pe culme, în vecinătatea unei stâne. Din fericire, la stână nu este nimeni acum. Suntem la altitudinea de 1.140 de metri.  Aruncăm o privire în valea din care am urcat (vest). Dincolo de satul Cănicea, îngrămădit la poalele culmii, vedem comuna Domașnea, iar mai departe spre nord-vest, în spatele drumului european, deslușim localitățile Luncavița și Verendin. Spre sud-vest apar comunele Cornea, iar mai departe Mehadica. În spatele tuturor acestor așezări orizontul vestic este ocupat de platoul Semenicului, pe care abia îl deslușim prin pâcla albicioasă.


   Orizontul nu este așa de clar precum ne-am fi dorit, dar suntem mulțumiți că nu plouă. Nu suntem prăjiți nici de soare (mai ales că deja suntem în orele după-amiezii), dar nici nu plouă. Avem parte de o succesiune de lumini și umbre, datorate soarelui și norilor care se joacă de-a v-ați ascunselea. Oricum, nu ne deranjează nici vântul, ceea ce e lucru mare la această altitudine!


   Culmea Cănicei, cu o lungime de circa 15 km, se întinde pe direcția nord-sud, de la pasul Furca Obiții (830 m) până spre localitatea Globurău, unde coboară sub 800 de metri. Altitudinea maximă a culmii este atinsă în vârful Poiana Mare (1.364 m), situat cam pe la jumătatea acestei formațiuni de relief. Această culme solitară și semeață poate fi văzută de la distanțe destul de mari. Așa se face că am văzut-o în luna februarie a acestui an și de pe Muntele Mic ( vezi articolul Totuși, pe Muntele Mic și pe Semenic e iarnă).


   Să ne îndreptăm acum atenția spre latura răsăriteană a culmii. Urmăm culmea spre sud, în coborâre ușoară, pentru a ajunge la un vârf golaș denumit Piatra Elișovei (1.152 m), împodobit cu o cruce. De fapt, linia culmii este secondată de un drum făcut probabil de ATV-uri și biciclete. Vârful se compune dintr-o îngrămădire de bolovani și este situat pe partea estică a culmii. De aici privirea ne conduce spre localitatea Bogâltin, așezată în vale, dincolo de drumul județean DJ 608, care urcă de la Plugova spre șaua Furca Obiții. De la Bogâltin un drum pietros, nepracticabil pentru mașini de oraș, urcă prin cătunul Cracu Teiului spre un al cătun al comunei Cornereva, Poiana Lungă. Un loc de poveste de care ne leagă amintiri frumoase (vezi articolul Cătunele din munții Cernei).


   La răsărit de Culmea Cănicei se adâncește valea râului Bela Reca, însoțită de drumul județean amintit și presărată cu câteva din cătunele comunei Cornereva. În spatele satului Bogâltin apare un vârf „cu capul în nori” care impune respect: Bolduț (1.215 m). De fapt, orizontul răsăritean este închis de culmea principală a munților Cernei, culmea Vlașcu, care se întinde de la Băile Herculane (sud) până la joncțiunea cu masivul Godeanu (nord).


   Pornim pe culme spre nord, unde avem de gând să coborâm pe undeva cât mai aproape de pasul Furca Obiții. În vale vedem centrul comunei Cornereva, o comună cu un record: are cele mai multe sate componente din România (40). Am făcut o scurtă incursiune de iarnă și pe la poalele culmii principale a munților Cernei și am rămas cu amintiri prețioase (vezi articolul O zi de iarnă la Cornereva).


   Lăsăm în stânga vârful Poiana Mare și urmând drumul de pe culme spre nord, ne apropiem mai mult de depresiunea Cornereva. La un moment dat părăsim drumul care merge drept înainte și cotim la dreapta. Începem să coborâm de pe culme. Intrăm în pădure, apoi ieșim într-o poiană, în apropierea unei stâne. La ieșirea din poiană trebuie să deschidem o poartă, așa cum am mai văzut și în alte locuri din munții Cernei. Probabil că ele servesc la menținerea animalelor domestice într-un loc delimitat.


   Închidem poarta după noi și ne continuăm coborârea. În dreapta noastră (est) apare acum vârful Cozia (1.450 m), unde ne-am delectat cu peisajul fabulos și am scăpat în ultimă instanță de furia câinilor ciobănești în luna mai a anului 2015 (vezi articolul Vârful Cozia în luna florilor). Asta înseamnă că ne apropiem de drumul județean care urcă din Cornereva. Trecem pe lângă câteva case, unele locuite, altele ruinate și părăsite și într-un final ieșim la drumul județean în localitatea Gruni, puțin mai jos de școala generală.


   Ajungem în pasul Furca Obiții, de unde începem să coborâm în serpentine. Curând zărim în dreapta lacul de acumulare Rusca, flancat în depărtare de înălțimile munților Godeanu și Țarcu. Acolo sus se mai văd câteva dâre albe de zăpadă. Nu este pentru prima dată când trecem pe aici. Drept urmare, nu zăbovim prea mult la lac. Depășim barajul situat în dreapta, traversăm localitatea Rusca și la intrarea râului Timiș în strânsoarea munților ne intersectăm cu drumul european, care ne duce spre Caransebeș și Reșița.


   O oază de liniște, sălbăticie și frumusețe naturală... Aceasta este Culmea Cănicei! Sperăm că așa va și rămâne. Un loc unde ești mai aproape de cer și unde simți că ești o părticică fericită și un suflet privilegiat al acestui minunat univers în care trăim. Un loc în care merită să revii ori de câte ori ai ocazia!


                              https://www.mcdv82.net/                                                                                                                                            
                                                                                                                                                                   18 mai 2020                                                                                                                                                                          Cosmina-Daniela-Vlasta M.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu